x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Seară cu reluări

0
Autor: Tudor Octavian 16 Aug 2007 - 00:00
Ziarele pe care le adunasem din redacţie, ca să le citesc cănd aveam să ajung acasă, erau vechi. Cineva avusese nevoie de ele şi uitase să le ducă de unde le luase. Totuşi, le-am parcurs cu nesaţ şi abia după ce le-am terminat m-am uitat la dată. Nu era pentru prima oară că citeam presa de anul trecut şi nu-mi dădeam seama de asta. Apoi m-am uitat la ştirile de la ora nouăsprezece şi toate mi s-au părut de anul trecut. Era, s-ar fi zis, una din zilele in care tot ce se intămpla semăna a reluare. Chiar şi eu m-am privit in oglindă şi mi-am zis: nimic nou, eşti tot fraierul de ieri!


Reluarea unor filme şi a unor emisiuni are şi o parte bună. Partea proastă e că au ceva bătrănicios in ele şi te deprimă. Partea bună e că, văzănd căt de urăt imbătrănesc toate in jurul tău, te deteşti mai puţin. Cănd pe toate canalele ai numai reluări, te intrebi dacă nu cumva ai innebunit. Sau dacă nu-ţi scapă ceva important. Te apuci să cauţi legături cauzale, paralele şi coincidenţe. Dar ce legătură să fie intre reluarea unui documentar cu debarcarea de pe coasta Normandiei şi reluarea unui concert de-al lui Gică Petrescu?


Cu multe reluări, ca să fiu sincer, m-am deprins. Nu-mi mai pasă dacă accidentele in lanţ de pe şosele sunt altele ori tot cele de anul trecut. Că au loc la noi sau in Florida mi-e tot una. Sunt, probabil, singurul romăn care şi-a depus carnetul de conducere la zece ani după ce a făcut toate tămpeniile pe care le poate face un om cu maşina lui in oraş şi pe şoselele patriei. Mi-am căpătat astfel dreptul de a nu mai reacţiona in nici un fel la nenorocirile altora. Dacă eu am avut tăria sufletească să recunosc că măcar in ce priveşte şoferia sunt un dezastru, de ce n-ar recunoaşte şi alţii, evident mai proşti decăt mine? Reluările la televiziune ar trebui să fie numai de două feluri: reluări prezentate ca atare, cu precizări melancolice de tipul "Dacă doriţi să revedeţi" ori


"Ce bine era la televiziunea romănă pe vremea lui Ceauşescu" şi reluări despre care nu se scrie nicăieri că sunt reluări. Mai există şi un al treilea fel, şi anume reluările care dovedesc că există veşnicie. Că numai noi suntem trecători şi că prostia nu se termină niciodată. Mulţimi de emisiuni pot fi retransmise in neştire, seară de seară şi vor părea de fiecare dată proaspete şi providenţiale. Se spune că toate comediile sunt de fapt nişte drame peste care trece timpul. La fel e şi cu lucrurile deştepte: sunt nişte prostii peste care a trecut suficient de mult timp ca să producă melancolii.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   reluări

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de