Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Îmi amintesc cu uşurinţă numele unui personaj din seria de romane, mai apoi filme, cu agentul secret 007, James Bond, mentorul tehnologic al acestuia, un anume "Q".
Creator de mecanisme distrugătoare, precum scaunul ejector din "Goldfinger", amplasat într-un automobil Aston Martin DB 5, "Q" este cel puţin la fel de important ca armurierul care îl înarmează pe agent ori planificatorul misiunilor. Astăzi însă, uneltele agentului secret nu mai sunt chiar atât de spectaculoase, nici măcar în filme.
Stiinţa în folosul agresiunii? Nicidecum, e vorba doar despre tehnologie, mult aplicată şi în scopuri distructive. Uneori însă, dezvăluirile unora dintre cei care au participat direct la căutarea soluţiilor tehnice îmbracă forme care stârnesc uimire, ne fac să ne întrebăm dacă nu cumva e vorba despre glume de un gust îndoielnic.
În luptele din Pacific din al doilea război mondial, americanii au încercat o tehnică total neconvenţională de îmbunătăţire a preciziei bombardamentelor navale. Tehnicienii au legat pisici de bombele lansate din avioane, sperând că aversiunea naturală a felinelor faţă de apă le va face să dirijeze încărcătura explozivă spre puntea caldă şi uscată a navelor japoneze.
Citatul dintr-un raport secret (până nu de mult) nu mai are nevoie de comentarii: "Testele iniţiale au dovedit ineficienţa pisicilor şi proiectul a avut o viaţă la fel de scurtă ca şi animalele folosite în experiment".
E numai una dintre poveştile din cartea "Spycraft", scrisă de Robert Wallace şi de H. Keith Melton, care, deşi se ocupa de tehnologii cel puţin demodate, a avut de aşteptat mai bine de doi ani aprobarea de publicare. Oare se temeau birocraţii de la Washington că vom afla care era metoda cea mai secretă a sabotajului britanic, folosirea cărbunelui amestecat cu explozive şi destinat locomotivelor germane? Greu de crezut.
Alte deconspirări tardive, microfonul instalat de tehnicienii KGB pe peretele cabinetului ambasadorului american la Moscova, folosirea de raze X pentru a vizualiza interiorul valizelor diplomatice, inclusiv îmbolnăvirea şi moartea propriilor agenţi care acţionau instalaţia. La fel buturugile artificiale înţesate cu microfoane şi camere instalate lângă baze aeriene sau ilustratele care ascund planuri de rachete.
Istoria devine de-a dreptul comedie atunci când sunt relatate încercările de a-l asasina pe Fidel Castro. Dacă folosirea toxinelor şi a explozivelor în ţigările de foi a devenit cunoscută de multă vreme, aflăm poate pentru prima oară că au fost proiectate cizme otrăvite. Asta fără a mai pomeni despre introducerea de substanţe halucinogene în instalaţiile de aer condiţionat sau minele submarine în formă de scoici.
Dar vremea lui James Bond şi a uneltelor sale spectaculoase pare să fi trecut de mult. Încă de prin anii '70 ai secolului trecut, accentul este pus pe supraveghere, mai exact pe ascultare, mai mult sau mai puţin legală. Cum prea bine ştim, microfoanele pătrundeau peste tot: în ceştile de cafea, în pixuri, în farfurii şi în pantofi. Ceva mai puţin cunoscută este fabricarea de peştişori-robot care transmiteau din acvariile instalate în camerele de hotel sau implantarea de microfoane în animalele de companie, de regulă în pisici.
Lipsesc din această istorie a tehnologiei cu aplicaţii îndoielnice detalii privind emiţătoare radio de diverse forme adaptate mediului, care au ajutat la bombardarea "chirurgicală" a Laosului, Cambodgiei şi Vietnamului de Nord. Nu aflăm mare lucru despre minarea porturilor din Nicaragua, ordonată de Ronald Reagan pentru a submina economia acestei ţări. Evident, nu ni se dau detalii despre marile eşecuri ale CIA, cum ar fi 11 septembrie 2001 sau legenda armelor de distrugere în masă din Irak.
De data aceasta, ficţiunea se dovedeşte a fi mai puţin spectaculoasă decât realitatea. Bombele ascunse în ghete, imaginate de Leslie Thomas, pistolul cu apă la care se adaugă cianură, atât de drag lui Len Deighton, chiar şi armele create de "Q" pentru James Bond pălesc în faţa produselor descrise.
Probabil că mai avem de aşteptat destul de mult timp până vom citi volume asemănătoare despre directoratul tehnologic operativ al KGB, inclusiv laboratorul 12, sau măcar despre directoratul general pentru operaţiuni tehnice al Securităţii. Poate că nu vom afla mare lucru faţă de ce ştim sau bănuim.
Poate că şi în aceste locuri au lucrat oameni ingenioşi, capabili să inventeze un copac vorbitor, un avion gonflabil sau un şobolan exploziv. Toate la fel de inutile ca şi bietele pisici lansate din bombardiere.
