Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lumea întreagă „a cântat prima iubire”, deopotrivă în poeme, în melodii romantice, în savuroase poveşti sau în picturi. De ce ne inspiră atât de puternic prima iubire, care-i secretul acestei iubiri, pe care – se spune – n-o uiţi niciodată, deşi în timp, şi adulţii ştiu bine asta, aripile frumuseţii ei se estompează, iar pentru unii dispar cu totul?
Aşa cum am scris zilele trecute, emoţiile puternice sunt imprimate direct în creierul emoţional, iar asta înseamnă că emoţia ocoleşte creierul raţional şi se imprimă acolo, nu doar energetic, ci şi fizic. Nu doar emoţiile traumatizante ocolesc zonele raţionale ale creierului, dar şi acele emoţii pozitive puternice, cum ar fi emoţiile pe care le trăim la prima noastră iubire. Felul în care percepem prima iubire devine amprenta emoţională care va renaşte în creierul nostru în toate iubirile, şi dacă acestea apar la adânci bătrâneţi.
Cu alte cuvinte, este adevărat că prima iubire nu moare niciodată. Ceea ce se întâmplă ulterior în toate relaţiile noastre de dragoste nu este altceva decât o repetare a primei iubiri, dar cu mai multă energie şi cu mai multă emoţie. Fiecare nouă iubire pare mai mare decât... oricare alta. O iubire de la 20 de ani poate deveni un firicel de frumuseţe şi putere, în comparaţie cu o iubire de la 40 sau una de la 50 de ani. De ce? Pentru că acestei emoţii de început de iubire i se adaugă energie pe măsură ce trece timpul, dar şi multitudinea, şi profunzimea experienţelor face ca iubirea să fie trăită de fiecare cu altă intensitate. Dacă puterea primei iubiri a fost pentru cineva covârşitoare, omul va retrăi iubirea altădată la intensităţi mari pe Scara Richter. Iubirea care te cutremură este o realitate a sufletului care a trăit intens prima iubire.
Toate iubirile, fie ele două sau zece într-o viaţă, nu sunt altceva decât felul în care creierul emoţional recunoaşte în altul fiinţa de care ne-am îndrăgostit prima oară. Ea este destul de rar aceeaşi şi la nivel fizic. Emoţiile noastre nu sunt interesate de forma fizică, de frumuseţea exterioară a persoanei. Creierul emoţional nu recunoaşte aspectele exterioare ale fiinţei iubite, cât trăsăturile emoţionale, care ne vor ajuta să retrăim prima iubire. Iată de ce noi nu ne îndrăgostim niciodată de un alt om pentru că-i bun, frumos, deştept, pentru că are bani mulţi sau dintr-un oarecare alt motiv raţional. Iubirea ocoleşte raţiunea pentru că ea se produce printr-o recunoaştere emoţională.
În consecinţă, ne îndrăgostim atunci când emoţiile de iubire stocate în creierul emoţional recunosc persoana pe care am iubit-o cândva. Nici un fel de argument raţional nu poate opri atunci emoţia de iubire, iar povestea va urma tiparul primei poveşti de iubire. Este deosebit de important pentru tineri să-şi trăiască prima iubire cu toată fiinţa, dar – în acelaşi timp – să gestioneze tendinţa de a suferi intens, precum şi interpretările negative în această perioadă. Căci, felul în care iubim prima oară devine felul în care vom fi obligaşi să iubim mereu, iar dacă ne-am ales cu traume emoţionale la prima iubire, să înţelegem că ele vor reveni.
În faţa unei poveşti dureroase de dragoste, poate la vârsta adultă, să privim spre fiinţa care ne provoacă durere ca spre un stimul, care readuce în noi durerea primei iubiri, dar pentru vindecare. Natura repetă tot ce ne afectează, pozitiv sau distructiv şi, atunci când ne-am ales cu răni, ea recrează oportunitatea de a le vindeca. Atunci când am trăit deplin şi frumos prima iubire, frumuseţea iubirii va renaşte de fiecare dată... în distinsul ei parfum, la orice vârstă.
