Şeful statului îşi dezvăluie secretele la un şpriţ!

Încă de pe vremea parangheliilor sale la localul Golden Blitz, Traian Băsescu şi-a trădat ambiţia de a coborî Preşedinţia României la nivelul unei bodegi din margine de drum judeţean.

Guvernul a amânat aprobarea bugetului pe 2009 în aşteptarea unei decizii a preşedintelui asupra Legii privind salariile profesorilor. Pentru bugetul pe 2009, hotărârea de la Cotroceni joacă un rol crucial. În funcţie de promulgarea sau respingerea legii, Guvernul va introduce  sau nu, în bugetul pe anul viitor, sumele necesare. Curtea Constituţională a respins sesizarea Guvernului împotriva creşterii salariilor, declarând legea constituţională.

Curtea Constituţională a fost şi este o strânsură de fosile ale vieţii publice, numirea pe un post de judecător depinzând nu de competenţa în materie de Drept constituţional, ci – după cum s-a văzut la ultima numire de către Cotroceni a lui Petre Lăzăroiu – de apartenenţa la clientela politică. Fel de fel de cetăţeni, cu o pregătire în Drept Constituţional sub nivelul unor dulgheri, sunt binecuvântaţi cu privilegiul unei vacanţe de lux la instituţia respectivă, pentru că au ştiut să ducă oala de noapte a nu ştiu cărui negustor politic de piei de cloşcă.

Nu e de mirare că, deşi legea e anticonstituţională, ba chiar diversionistă, lipsindu-i necesara indicare a surselor, Curtea Constituţională a acceptat-o.

Confirmând a nu ştiu câta oară că e o mustărie politicianistă.

Prin Decizia Curţii, soarta legii e în mâna preşedintelui Traian Băsescu.

De la parvenirea ei la Cotroceni a trecut mai mult de o săptămână. Timp în care Traian Băsescu, care şi aşa n-are ce face la Cotroceni, viile fiind de mult culese, putea să decidă dacă o promulgă sau nu.

Călin Popescu Tăriceanu a dezvăluit într-o emisiune la Antena 3 că preşedintele a cerut Guvernului informaţii suplimentare despre sursele bugetare.

S-ar părea că Traian Băsescu nu s-a grăbit să ia o decizie, pentru că, om serios fiind, vrea să ştie mai întâi dacă legea are sau nu fundament economic.

Aiurea!

Traian Băsescu a luat de mult o decizie în privinţa legii care măreşte salariile profesorilor cu 50%. Şi – îndrăznim să lansăm o ipoteză – această decizie va fi una de promulgare a legii. Tărăşenia cu înţeleapta cumpătare şi temeinica studiere a problemei se înscrie în comediile de starletă la care Traian Băsescu le întrece până şi pe muieruştele neghioabe din showbizz-ul dâmboviţean.

Lansând această ipoteză, nu ne întemeiem în nici un caz pe ştirea potrivit căreia Traian Băsescu i s-a confesat lui Silviu Prigoană, la un şpriţ în Parcul IOR, că va promulga legea. Refuzul acestui fapt nu izvorăşte din neîncrederea noastră că şeful statului român ar putea să facă mărturisiri de politică internă şi internaţională, la o fleică, unui personaj amuzant al showbizz-ului deşucheat din România manelizată. Încă de pe vremea parangheliilor sale la localul Golden Blitz, Traian Băsescu şi-a trădat ambiţia de a coborî Preşedinţia României la nivelul unei bodegi din margine de drum judeţean.

Nu ne întemeiem ipoteza nici pe lăcomia electorală a lui Traian Băsescu. Domnia sa va avea examenul pentru cel de-al doilea mandat abia peste un an. Până atunci va curge multă apă pe Dâmboviţa şi în paharele de vin pe cale să devină şpriţ. Promulgarea legii i-ar putea aduce o creştere în sondaje acum. Până la anul însă, graţie geniului românesc în materie de nerecunoştinţă, gestul de acum s-ar uita.

Ne întemeiem ipoteza pe ura viscerală, de ţaţă de mahala cuibărită în Traian Băsescu, faţă de toţi cei care nu întrunesc condiţia de ordonanţă bleagă în stilul Lazăr Comănescu faţă de Căpitanul de la Cotroceni.

Traian Băsescu îl urăşte pe Călin Popescu Tăriceanu.

Şi în ura lui socoteşte că nu poate fi mai mare lovitură dată premierului decât promulgarea legii.

Şi nu pentru că l-ar pune rău cu profesorii pe şeful PNL, luându-i din capitalul electoral, ci pentru că ar declanşa o cascadă de revendicări salariale din partea altor categorii de bugetari. Aceste revendicări ar fi mortale pentru Guvernul Tăriceanu în campania electorală. Un punct de strategie a PNL îl reprezintă asigurarea imaginii de guvern care a asigurat liniştea socială.

Lesne de imaginat ce va însemna, în luna rămasă până la scrutinul parlamentar, o Românie zguduită de revendicări sociale. Promulgarea legii ar da o lovitură nu numai economiei româneşti, ci şi viitorului guvern.

Chiar şi unui guvern PD-L.

E ceea ce ar trebui să ia în calcul preşedintele în decizia vizând legea.

Notele definitorii ale personalităţii sale ne îndeamnă spre ipoteza că va promulga legea.

Ştiind însă că are şi unele momente de luciditate – rare –, e drept, noi sperăm că n-o va promulga.