x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Semne rele anul are

0
Autor: Dan Dumitrescu 04 Ian 2010 - 00:00
2010 are împlinire numerică rotundă. Pare o sumă îmbelşugată de note maxime. În arderea focurilor de artificii, 2010 avea desen frumos. Se compunea bine, într-o impresie de echilibru. În imponderabilitatea amplelor regii revelionare, astfel de observaţii levitau firesc. Numai că luminile trăirii artificiale, oricât de meşteşugită le-ar fi croiala, nu pot păcăli dimineţile reci ale realităţii de fapt. 2010 ne prinde schimonosiţi de crampele incertitudinii, în rătăcirea unei derute temeinice, aproape sistematice.

Lumea sportului a păstrat în finalul anului trecut cadenţa unui festivism ritualic. Spectacolele în cadrul cărora au fost prezentate topurile celor mai cei şi au fost decernate trofeele bunei purtări au fost mai degrabă jenante. Spre deosebire de alţi ani în care se impunea intervenţia votului subiectiv pentru a ierarhiza aglomerarea unor performanţe, pentru 2009 a fost activată clauza concesiei.

Cu câteva mici excepţii, câştigătorii acestui an au fost mai mult inventaţi. Marian Drăgulescu risca să ocupe toate cele trei poziţii ale podiumului la categoria cel mai bun sportiv al anului dacă nu ar fi apărut, pe ultima sută, titlul obţinut în exil de Bute. Ai zis Drăgulescu, ai zis Bute şi începi să cauţi în sărăcie pentru a continua numărătoarea.

Fotbalul, ca de obicei, şi-a luat partea leului. Dar a unui leu schilodit de suferinţă. Repetenţia naţionalei nu putea propune nimic. Cristian Chivu s-a salvat prin impresia întregii cariere şi prin faptul că evoluează la o echipă de prestigiu a Europei. Răzvan Raţ a fost inventat doar pentru ca topurile să nu semene între ele. Raţ a fost agăţat de performanţa Şahtiorului şi de iluzoriul transfer la Real Madrid.

La naţională, mai uşor, spre dezamăgitor. Remarcabilă pare mai degrabă absenţa lui Mutu, premiantul de serviciu al altor ani. A apărut şi el, dar în condiţii cu totul speciale. A apărut în deruta de agarici a lui Tatulici şi, atenţie!, în echipa delincvenţilor din fotbalul mondial. Compania în care pagina de web a CNN îl include pe Mutu este onorantă. Piteşteanul apare alături de Zinedine Zidane, Thierry Henry şi Maradona.

Numai că Zidane frecventează respectiva selecţionată mondială doar pentru capul în piept prin care l-a punctat pe Marco Materazzi, iar Henry, pentru henţul cu mâna din meciul de baraj Franţa - Irlanda. Ce să spun, mare scofală! Mutu al nostru e mai tare. La capitolul droguri, el se bucură de concurenţa onorantă a lui Maradona. Diferenţa de clasă dintre cei doi nu mai contează.

2009 s-a dus. Lasă în urmă semne rele pentru 2010. Iar desenul frumos al lui 2010 capătă în viaţa concretă conturul celor mai cocârjate semne de întrebare şi cu această imagine ne vom însoţi pe parcursul întregului an. N-avem încotro, fiindcă nici nu prea ne duce capul. N-avem abilitatea animalelor de rasă. Prostia odihneşte, dar nu oferă soluţii.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de