x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Semnificatia unei mojicii

Semnificatia unei mojicii

de Ion Cristoiu    |    13 Feb 2007   •   00:00
Semnificatia unei mojicii

Stim insa ce a urmarit prin mojicia de a soma Parlamentul sa prezinte Mesajul cand are el chef: Sa faca dintr-un moment constitutional un moment de escaladare a razboiului deja declarat cu Parlamentul. De la declansarea scandalului Biletelul, tactica sa a constat in crearea imaginii de Luptator singur impotriva sistemului ticalosit.

Potrivit unui Comunicat remis presei de Administratia Prezidentiala, Presedintele Romaniei a adresat vineri, 9 februarie 2007, presedintilor Camerei si Senatului o scrisoare in care cere sa se adreseze marti, 13 februarie, ora 14:30, printr-un Mesaj, Camerelor Reunite ale Parlamentului.

Birourile Permanente ale Camerei Deputatilor si Senatului au decis ieri ca Mesajul Presedintelui sa fie prezentat in Parlament miercuri, 14 februarie 2007, ora 9:00.

In aparenta, un marunt fapt birocratic. Presedintele a cerut o anumita data si o anumita ora pentru o intalnire cu alesii neamului. Nestiind ca ordinea de zi la Senat si la Camera Deputatilor fusese stabilita cu mult inainte ca el sa-si exprime public dorinta. Conducerile celor doua Camere l-au programat cu o zi mai tarziu. Socotind, probabil, ca ar fi extrem de dificil sa dea peste cap ordinea de zi.

In realitate e vorba despre un nou moment din razboiul tot mai fatis dintre Presedintie si Parlament.

Traian Basescu a mai prezentat un Mesaj in Parlament. E vorba despre Mesajul din 19 iunie 2006, dedicat lucrurilor pe care va trebui sa le faca Romania pentru admiterea in UE la 1 ianuarie 2007.

Desi articolul 7 al Regulamentului sedintelor comune ale Senatului si Camerei Deputatilor stipuleaza ca, "la solicitarea Presedintelui Romaniei, prezentarea si dezbaterea mesajelor adresate Parlamentului se inscriu cu prioritate pe ordinea de zi sau, dupa caz, la data solicitata", in cazul Mesajului de anul trecut, Traian Basescu a respectat exigentele curtoaziei intre cele doua institutii fundamentale ale statului de drept. Potrivit unui anunt facut de Adriana Saftoiu pe un post tv, presedintele a adresat cererea de a tine mesajul inca de la 10 mai 2006. Cu o luna si ceva inainte si, mai ales, fara a da un Comunicat ca a trimis Scrisoarea. Mai mult, Scrisoarea apela din plin si cu folos la formulele de politete. Ziua si ora momentului s-au stabilit de cele doua parti prin schimburi de telefoane.

Lucrurile stau net diferit in cazul noului Mesaj. Scrisoarea a fost trimisa celor doi presedinti vineri, 9 februarie 2007. Gestul a fost facut public. Mai mult, presedintele a fixat ziua si ora, 9 februarie 2007, ora 14:30. Atat Camera Deputatilor, cat si Senatul si-au stabilit ordinea de zi pentru saptamana care incepe la 12 februarie 2007. In viata interna si internationala nu s-a intamplat nimic deosebit joi spre vineri sau vineri dimineata, pentru ca presedintele sa fi socotit ca e nevoie de un Mesaj prezentat Parlamentului intr-un timp atat de scurt. Si daca e vorba despre Mesajul anuntat din 22 ianuarie 2007, la interviul slugarnic de la TVR, Traian Basescu putea trimite Scrisoarea in care solicita data de marti, 13 februarie 2007, ora 14:30, inca de luni, 5 februarie 2007, cand a inceput Sesiunea, daca nu chiar cu mult inainte. N-ar fi fost nici o problema ca Birourile fiecarei Camere sa puna Mesajul pe ordinea de zi pentru marti, 13 februarie 2007.

Desigur, presedintele se prevaleaza de articolul 7 al Regulamentului.

Dar atat cazul Mesajului din 19 iunie 2006, cat si normele nescrise ale politetii de tip european, si nu ale badaraniei de tip Belarus, cereau ca presedintele sa nu dea solicitarii sale caracterul unei somatii militienesti.

Nu putem sti ce vrea sa spuna presedintele prin Mesajul sau.

Stim insa ce a urmarit prin mojicia de a soma Parlamentul sa prezinte Mesajul cand are el chef: Sa faca dintr-un moment constitutional un moment de escaladare a razboiului deja declarat cu Parlamentul.

De la declansarea scandalului Biletelul, tactica sa a constat in crearea imaginii de Luptator singur impotriva sistemului ticalosit.

Lacrimile comandate condeielor obediente de Sectia de presa si propaganda a CC al Presedintiei spun totul despre aceasta ipostaza pe care Traian Basescu nu numai ca vrea s-o impuna opiniei publice, dar si crede ca exista.

Si dupa un scenariu pus la cale in cazul asa-zisei condamnari a comunismului, Greuceanul luptei cu Coruptia isi doreste din rasputeri si face totul pentru a-si indeplini un scop ascuns. Ca relatia cu Parlamentul, trasata riguros de Constitutie si de bunul-simt european, sa apara Poporului iubitor de manele si telenovele drept o noua confruntare cu Sistemul Ticalosit.

Dupa decizia celor doua birouri ale Camerelor ne putem astepta la un val de indignare printre angajatii Sectiei de Presa si Propaganda ai Presedintiei: Cel mai iubit fiu al Poporului roman a fost din nou sfidat de Oligarhie!
×
Subiecte în articol: editorial preşedintele februarie mesajul