x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sensul unei vieţi extraordinare!

0
Autor: Maria Timuc 30 Iun 2012 - 10:23
Sensul unei vieţi extraordinare!


Ce calatorie extraordinara este viata noastra, ce puteri fantastice au trupurile noastre, ce minunatie-i sa poti merge, dar asta n-o poate intelege decat cineva care nu poate merge. Copilul mic e atat de fericit cand face primii pasi; el alearga neobosit, dorind sa cunoasca, sa atinga si sa guste lumea; copilul mic e singurul constient in intregime de frumusetea existentei, el e singurul care descopera in lucrurile simple chiar extraordinarul.

Noi ne-am tocit, noi suntem inconstienti de maretia faptului simplu de a merge. Noi suntem complet indepartati de bucuria de a vedea, de a gusta, a atinge, a aprecia miracolul ascuns in fiecare particica a fiintei noastre. Ce minunatie-i faptul ca putem privi culorile, soarele, diminetile, noptile, ca ne putem vedea unii pe altii si ce bucurie-i ca putem gandi! Ce bucurie ar putea fi doar daca am fi constienti de toate astea!

Din pacate, noi avem cautari in suferinta, suntem atat de interesati de rau, atat de prinsi in febra iluziilor noastre omenesti, incat ne-am indepartat de ceea ce-i miraculos si ne sade sub nas. Noi privim lume doar cu ochelarii pentru distanta si, de indata ce un lucru pare a fi inaccesibil, alergam sa-l cucerim. Barbati, femei, functii, bani, relatii, o multime de maruntisuri ne stimuleaza Egoul si ne invaluie orgoliul in mantie de entitate a adevarului, dar nu-i acolo altceva decat Fata Morgana, ce ne cheama iluzoriu catre minciuna. Adevarurile se pitesc in celulele noastre. Adevarul ne sade in maini, in picioare, in ochi, in urechi, in inimi, in minti, dar tocmai pentru ca-i prea langa casa nu-l putem accesa. A fi in viata e un privilegiu; cred ca asta a spus Buddha, ca viata umana e o oportunitate fantastica. Noi o vedem adesea mizerabila, urata, grea, trista, nefericita si, cu toate astea, cei mai multi dintre noi continuam s-o dorim si s-o iubim.

Dar, a o vedea extraordinara, a vedea in viata aceasta o oportunitate pe care n-o cunoastem in aceeasi forma in intregul univers, ar putea fi o constientizare importanta. Daca nu mai exista alti oameni, alte planete, care intretin forme de viata asemanatoare in univers, inseamna ca vietile noastre sunt cu adevarat o experienta formidabila. Fiecare existenta ar putea fi vazuta ca una exceptionala, care trebuie sa aiba un sens, un drum, o explicatie.

Oare cautam in viata aceasta doar sa crestem, sa ne casatorim, sa facem copii, sa imbatranim si apoi sa murim, or avem de cautat un sens in alta directie, in vreme ce urmam si calea experientei obisnuite a vietii? Oare nu ne-ar putea trezi din somnul obisnuintei si al gandirii liniare insasi cunoasterea faptului ca viata noastra este... "un fapt exceptional", miraculos in univers? As spune ca da. As spune ca meditand asupra unicitatii noastre ne-am pretui existentele, experientele si ne-am gasi mai usor bucuria de a trai. Simplul fapt de a fi om este miraculos.

Simpla existenta pare a fi insasi dovada existentei lui Dumnezeu, caci nu ne imaginam cum putea un univers lipsit de inteligenta sa creeze o frunza, o floare, o bacterie, un virus, o celula sau chiar mersul nostru, deci atata inteligenta? Este probabil ca aceste fiinte extraordinare care suntem nu au altceva de cautat in existenta decat pe insusi creatorul lor. Poate ca acesta-i sensul miracolului de a fi in aceasta viata: sa-l cautam pe Dumnezeu!


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de