x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sentimente care tulbură relaţiile de dragoste

0
Autor: Maria Timuc 13 Oct 2011 - 21:00

Sunt sentimente din trecut care continua sa se manifeste dincolo de constienta noastra si sa ne ghideze vietile. Vorbim despre acele sentimente neplacute, creatoare de su­fe­rinta, ce se ivesc si se arata conti­nuu, in experientele si-n evenimentele pre­zente. Sunt sentimente care au de­venit tipare inconstiente, programe, pe care le credem vindecate sau inexistente, desi ele continua sa traiasca prin noi, sa ne arate ca suntem, inca, raniti si de aceea retraim continuu aceeasi rana, pe care o atribuim oamenilor sau situatiilor de viata de azi. La intrebarea 'urati pe cineva?' majoritatea oamenilor raspund precipitat si sigur pe ei: 'Eu nu urasc pe nimeni, am rezolvat de mult problema asta, am iertat pe toata lumea!'.

Dar asta-i doar o declaratie de suprafata, inocenta in esenta ei. Este inocenta pentru ca omul nu uraste constient. Totusi, la o analiza atenta a relatiilor sale si a situatiiilor de viata, apare limpede 'ura inconstienta', lipsa de iertare si, sub ele, tiparul mental nevindecat. Surprinzator si fascinant, in acelasi timp, devine faptul simplu ca tiparul se regaseste aproape pentru toti in lumea copilariei, in vremea minunatei copilarii si se creeaza in relatiile cu oamenii cei mai apro­piati.

In relatiile cu parintii cream pri­mele perceptii despre absenta iu­birii si, pentru ca nu ne place ceea ce gandim sau am gandit, ingropam in strafundurile inimii, in intunericul in­constientului perceptia 'mama sau/si tata nu ma iubeste; eu nu-mi iu­besc mama si/sau tatal'. Trairea urata, hidoasa din noi insine este res­pin­sa de partea constienta din noi, pri­vita ca inacceptabila si nedorita, asa incat ea lucreaza in ascuns. Sentimentul nedorit iese la suprafata in alte relatii, in alte evenimente, in alte situatii si, mai mult, cred ca se transmite de la parinti la copii. Pare o forma in care 'pacatul' neiubirii si a lip­sei de iertare... se perpetueaza, se transmite inconstient si determina com­portamentul omului in relatia cu parintii si copiii sai, dar si cu orice alta fiinta care are cu ei o relatie initiala de iubire.

Durerea emotionala nu se vindeca de la sine, iar atunci cand ea provine dintr-un tipar mostenit, cand ea vine de la bunici si de la parinti se resimte mai puternic, mai grav, mai greu de inteles si mai greu de vindecat in acelasi timp. E ca o piatra de moara in intreaga fiinta a omului, ca un pietroi care obisnuieste sa cada vije­lios in cele mai frumoase relatii de dra­goste, sa le sfarame, sa le faca cio­buri si sa ne arunce cioburile dez­na­dejdii, ale neputiintei si ale durerii de a nu iubi si a nu fi iubiti in suflete.

Acolo unde oamenii au o respingere, o ura si o judecata critica fata de pa­rinti sau de copii la lumina zilei este clar ca tiparul 'eu nu te iubesc/tu nu ma iubesti' se afla la lumina zilei. Ma­nifestarea are loc pentru ca nu suntem vindecati si pentru ca lipsa noastra de iubire pare justificata in pro­p­riii ochi. Vom vorbi cu alta oca­zie despre consecintele acestui fel de a nu iubi pentru ca astazi avem in atentie 'lipsa de iertare si de iubire in­cons­tienta'. In acest caz, oamenii au re­latii cu parintii lor, ei nu mai sunt cons­tienti de lipsa de iertare creata in co­pilarie, dar proiecteaza durerea, sentimentul singuratatii, al lipsei de iertare si de iubire in alte relatii din pre­zent. Sotul, sotia, prietenul apro­piat, seful adulat candva, vecinul, co­pilul propriu, iubitul sau iubita pot de­veni stimuli pentru retrairea si re­cu­noasterea durerii din noi, a durerii de a nu iubi si a nu fi iubiti. Relatiile di­ficile, relatiile nefericite ale vietii noastre ar putea sa ne dea cheia vin­de­carii propriului suflet ranit in co­pi­larie.

Toate relatiile nefericite ascund un potential vindecator tocmai pentru ca prin ele putem privi adanc in su­fletul nostru, acolo unde ne-am re­pri­mat, ne-am ascuns si ne-am inhibat sentimentele neplacute. Iertarea este un corector exceptional al urii de sine si al urii de altul, dar pentru a ier­ta avem nevoie sa ne amintim, sa fim constienti, sa acceptam ca n-am iertat inca. Relatiile dificile de viata ne arata ca n-am iertat si nu ne-am ier­tat pe noi insine pentru pacatul de a nu iubi si credinta ca n-am fost iu­biti. In cazul tiparelor inconstiente, a fi constienti de sentimentele noastre as­cunse, dureroase este primul pas ca­tre vindecare, iar relatiile dificile ne spun limpede cat este de profunda per­ceptia noastra ca nu iubim si nu sun­tem iubiti. A ierta este pasul ur­ma­tor, dar cei mai multi dintre noi am vrea sa iertam si nu stim cum sa facem asta. Vom vorbi luni despre motivele pentru care nu iertam si despre cum o putem face asa incat sa ne eliberam de resentimente si sa putem iubi, dar si sa credem ca meritam sa fim iubiti.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de