x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Serbarea de sfîrşit de an şcolar, TNB 2008

0
Autor: Cristina Bazavan 19 Apr 2008 - 00:00

Are 18 ani şi, o dată cu majoratul, a avut şi serbarea de sfîrşit de an şcolar. Luni, la ceremonie, conducerea a chemat dintre colegii mai mari, ca să vadă lumea că unitatea de învăţămînt a mai avut şi succese pe la olimpiade

Are 18 ani şi, o dată cu majoratul, a avut şi serbarea de sfîrşit de an şcolar. Luni, la ceremonie, conducerea a chemat dintre colegii mai mari, ca să vadă lumea că unitatea de învăţămînt a mai avut şi succese pe la olimpiade. Nu ştim sigur dacă alţii n-au răspuns la apel sau dacă a fost o strategie, cert este că cei mai mulţi dintre invitaţi erau de pe colidoare. Invitaţii şi-au pus hăinuţa de sărbătoare (mai cu flori, mai cu sclipici), şi-au făcut părul după putinţe şi preferinţe (stilul nănaşă mare e un must etern în şcoala asta) şi s-au pus pe bîrfit pe la colţuri. Şi a fost spaţiu de bîrfă, căci erau foarte multe locuri libere. La urma urmei, cam cîţi foşti elevi în viaţă să (mai) aibă şi şcoala asta?!


Povestea e adevărată şi se întîmplă adesea prin satele cu şcoli în care într-o singură clasă sînt şi copiii din a III-a şi cei din a VIII-a.

Din păcate, acum nu e vorba despre genul ăsta de şcoală, ci despre Gala Premiilor UNITER 2008.

După ce am rămas cu mari sechele de anul trecut, cînd am urmărit la faţa locului ceremonia şi mi-am văzut numele în pamflete posteveniment, anul acesta n-am mai avut curaj să aflu cîştigătorii din transmisia în direct. Aşa că am înregistrat-o şi m-am uitat cu mîna pe fast forward, ca să ocolesc toate momentele penibile. Am redus astfel cele patru ore la doar una, şi aia plină de amuzament amar.

 

Am rîs şi mi-a fost ruşine că o ceremonie care se vrea de elită arată în halul ăsta, după o experienţă de aproape 20 de ani de organizare. Mi-a fost ruşine să văd că la marele eveniment teatral n-au reuşit să adune 1.000 de oameni cîte scaune are Sala Mare de la TNB. Tot aşa cum mi-a fost ruşine că pe scenă au prestat servicii de înmînare de premii mai ales actorii din Teatrul Naţional. Pare că organizatorii au mers la sigur, ştiind că nimeni nu-l poate refuza pe “directorul cancelariei”, domnul Caramitru, care e şi directorul TNB şi preşedintele UNITER. Aşa că rezultatul e o afacere cu iz comunal, dincolo de orice talent, emoţie şi muncă a celor care-s puşi, pe drept sau nu, pe lista premianţilor.

 

Ştiu că se cheltuiesc îngrozitor de mulţi bani pentru organizarea galei ăsteia, dar nu înţeleg cum se face că arată tot ca serbarea de sfîrşit de an din Cuca Măcăii (satul chiar există, e în Judeţul Argeş). Ar fi foarte simplu să fie angajată o agenţie care se ocupă cu aşa ceva, cum, la fel de simplu, ar putea fi invitaţi la gală ceva oameni de lume bună, care-s obişnuiţi cu monde­nităţile şi nu se mai îmbracă de multă vreme de la Obor sau de la Unirea Shopping Center, cu lenjeria cu sclipici la vedere (am DVD-ul mărturie).  În acest fel s-ar putea începe spălarea galei, pentru că e evident pentru toată lumea că miroase urît rău.

 

Despre cîştigători, doar două comentarii. Foarte subiective. Mă bucur tare că Florina Cercel n-a luat premiu pentru urletele ei de pe scenă. Şi cred din tot sufletul că, dacă doamna Coca Bloos ar fi fost în rolul lui Mefisto  (pe care l-a refuzat ca să rămînă constantă cu morala sa de maxim bun-simţ), şi dînsa ar fi luat acasă cărămida aia grea din fontă. Diferenţa e că, în rolul ăla, oricine cu o bază onestă în actorie ar fi luat premiu, căci ma­chia­jul şi contextul fac totul, pe cînd alte actriţe n-ar fi fost nominalizate dacă ar fi avut rolul doamnei Bloos din Povestiri despre nebunia noastră cea de toate zilele. Dar juraţii sînt snobi şi adesea superficiali.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de