x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Seriozitatea... imorală

Seriozitatea... imorală

de Maria Timuc    |    08 Dec 2011   •   21:00

'Iubirea trebuie sa existe mai mult in spirit decat in corp; trebuie sa devina putin mai nepamanteasca. Iubirea trebuie sa devina placuta, distractiva si amuzanta – este necesar ca ea sa inceapa sa faca parte din aceasta gluma universala. Satdharma, esti prea serios – inlatura-ti aceasta seriozitate. Seriozitatea este nereligioasa, imorala! Rasul este adevarata rugaciune! Transforma-ti viata intr-un ras permanent – si acum pentru prima data este posibil asa ceva. In trecut nu era posibil, de­oa­rece nu exista nici un fel de tehnologie; a trebuit sa asteptam aparitia acesteia. Ea a aparut, insa mintea omului nu este inca pregatita sa devina stiintifica – ea continua sa fie superstitioasa', a spus Osho in cartea sa, 'Philosophia Ultima' (Ed. Ram).

Seriozitatea este nereligioasa, imorala, spunea Osho. Seriozitatea n-are a face cu rugaciunea, caci rugaciunea este bucurie, este ras, este vitalitate si frumusete. De aceea, iubirea nu-i serioasa, nu poate fi serioasa, caci, daca ar fi serioasa, n-ar mai fi iubire. Jocul vietii si al bucuriei de a o trai se poate spulbera imprejurul seriozitatii, si asta pentru ca seriozitatea te poate impinge complet in Egoul tau. 'Din seriozitate incepe gelozia, din seriozitate a aparut cicaleala femeilor; din serio­zi­tate, barbatii au inceput sa le ur­ma­reasca permanent pe femei – Ce face? Vorbeste cu cineva? Se uita la ci­neva? Oare de ce a ras la vecin? Oare ce face intreaga zi la serviciu?

Aceasta seriozitate a distrus toata bu­cu­ria si fericirea; nu a reinnoit nici o energie, ci pur si simplu a distrus-o', spunea Osho. Iata de ce seriozitatea ex­cesiva ar putea fi periculoasa, si nu doar in relatiile cu sexul opus, nu doar printre barbati si femei seriozitatea se strecoara ca un virus agresiv, tulburator, ucigator al vitalitatii si al bucuriei. Seriozitatea descope­ra Egoul in intregime si-l energizeaza, iar asta-i energia buna pentru hrana Egoului; nu-i iubire, cat posesivitate si pretentie, dorinta si frustrare, frica si gelozie... Seriozitatea Egoului nu are nici calitati umane, ci-i mai degraba o buna ocazie de a-ti scoate de sub oborocul inconstient defectele, cutumele, frustrarile si fricile. De aceea a spus Osho ca 'rasul este rugaciune'; bucuria, vitalitatea, iubirea si libertatea sunt fatete ale frumusetii si ale rugaciunii sincere. Cand traim bucuria, nu putem cere nimic in rugaciune, caci ce nevoie mai ai daca esti fericit? Daca te simti fericit, daca razi, rugaciunea ta este 'multumesc, Doamne, pentru asta'. Nu-i o cerere aici, nu-i o cersetorie, ci o stare de multumire, caci atunci cand razi este semn ca deja ai pri­mit tot ce ai fi cerut. Experienta umana cunoaste si rasul trist, si lacrimile de fericire, si multe alte fete pe care si le ia sufletul cand se apropie de iubire, dar esenta tuturor experientelor, oricum s-ar manifesta ele in exterior, este absenta serio­zi­tatii sau, mai bine spus, a negativi­tatii.

Sa nu intelelegm acum ca omul trebuie sa fie clown; unul care rade continuu, se imbraca in alb la inmormantare si in negru la nunta, are liber la dezmat si nu mai respecta nimic si pe nimeni. Dimpotriva, cand traim starea de iubire, am putea fi mai liberi, mai spontani, mai putin seriosi, mai toleranti si mai increzatori in viata insasi. Gelozia si frica de a pierde omul iubit se topesc pentru a-i face loc iubirii, acea stare de rugaciune in care suntem multumiti pentru tot ce avem, fara frica de a pierde. Frica de a pierde omul iubit este doar un indiciu al seriozitatii, al caderii in capcana Egoului, un semnal al abaterii sufletului si al mintii de la rugaciune.

Seriozitatea are – in citatul preluat din Osho – semnificatia negativitatii profunde a Egoului, care, odata instalat, odata energizat si hranit – devine o piedica majora in calea iubirii. Iubirea trebuie sa devina putin mai nepamanteasca. Iubirea trebuie sa se umple de seva, de bucurie, de rabdare, sa rada si sa se bucure. Fara bucurie, iubirea-i serioasa, prea serioasa, prea pamanteasca, prea conditionata si creatoare de suferinta. Iubirea pamanteasca naste sufe­rintele indragostitilor, care sfarsesc prin a trai separat si a crede ca iubirea nu exista. De fapt, noi o facem prea serioasa, prea umana, prea... domestica, prea zdrobitoare, iar ea-i doar bucurie si nimic... altceva!

×
Subiecte în articol: editorial