x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Serviciile (se) schimbă?

0
Autor: Radu Tudor 23 Apr 2009 - 00:00
Serviciile (se) schimbă?


Furnizorii de informaţii pentru decidenţii politici sau organele de anchetă vor avea mereu o problemă, care se numeşte acurateţea informaţiilor.



Dintr-un soi de comoditate instituţională sau din teama de a nu fi prinşi cotrobăind ziua şi noaptea prin cotloanele societăţii, ofiţerii de informaţii au renunţat de mult la a mai verifica din două sau trei surse informaţia primară. Realitatea în care trăieşte un demnitar, ce ia decizii fundamentale pentru ţară, e construită din multe hârtii. Realitatea de pe hârtie diferă, nu de puţine ori, de întâmplările din teren. Aici mai este încă mult de lucru. Dar să le luăm pe rând.

Serviciul Român de Informaţii. În cinci ani, a trecut de la statutul de componentă esenţială a "sistemului ticăloşit" la "eroare zero". SRI a făcut gestul salvator de a preda arhivele Securităţii la CNSAS, care-i atârna ca o piatră de moară. Prin mecanisme cunoscute doar în parte publicului larg, SRI a reuşit să devină principalul aliat al preşedintelui Băsescu în diferitele campanii şi obiective iniţiate de acesta. Multe schimbări de structură şi personal s-au petrecut în mandatul directorului George Maior. Dar o presiune uriaşă încă apasă asupra SRI, mai ales în an electoral.

În 1996, Virgil Măgureanu anunţa la ieşirea din cabina de vot că a optat pentru schimbare. Şi schimbare a fost. Într-un fel, competiţia prezidenţială de anul acesta seamănă cu cea de atunci. Rămâne de văzut pentru ce va vota directorul SRI, fostul PSD-ist George Maior. E şi el om, are dreptul la opţiune. Evident, e secretă.

Serviciul de Informaţii Externe. Discret, condus de un liberal autosuspendat, spionajul românesc are încă probleme în a găsi persoane tinere, fără legături înainte de 1989, pentru linia întâi. Aşteptări imense pentru provocările ce vin mai ales de la Est, apoi de la Nordul şi Sudul graniţei noastre. SIE are o competenţă prezumată, imposibil însă de probat pentru publicul larg, căruia nu-i sunt destinate nici un fel de amănunte din activitatea curentă. Rămâne garanţia publică a intelectualului Mihai Răzvan Ungureanu, cel vehiculat periodic în variante de rezervă pentru candidatura la funcţiile de prim-ministru sau chiar de preşedinte. Sper că nu şi-a autosuspendat şi gândirea liberală în anul de graţie 2009, doar de dragul de a fi... întotdeauna loial.

Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă. O structură decimată de interese politice, poartă povara unui trecut nu tocmai ortodox. Dar şi blestemul algoritmului politic, pentru că tocmai problema doritului control din partea PSD e cauza scandalurilor interminabile în care este implicată de patru luni. Cine coordonează distrugerea acestei structuri prin interceptări şi decapitări la vârf o face tocmai pentru ca PSD să nu poată beneficia de un serviciu de informaţii în an electoral. DGIPI, fosta UM 0215, fosta UM 0962, a fost cândva un serviciu de informaţii. Azi e un animal rănit, hăituit şi foarte penetrat. S-ar putea transforma în Direcţia Generală de Afaceri Interne, cu un şef fără rang de secretar de stat, care să fie numit direct de ministru. Este cel mai expus politic serviciu din toate câte există pe malul Dâmboviţei.

Direcţia Generală de Informaţii a Apărării. Şi-a regăsit stabilitatea după o perioadă grea, cu imixtiuni politice şi scandaluri. Are ca şef un bun produs al sistemului şi ca adunct, un outsider pentru domeniul military intelligence, dar nu un necunoscător. Generalul Ilie Botoş cocheta de mult cu această zonă, chiar dinainte de a fi procuror general.

Componenta internă a fost afectată de scandalul Ciorogârla şi nu are valoarea strategică a componentei externe. DGIA face încă obiectul unor jocuri de culise, prin care comanda operativă să fie luată din mâna ministrului Apărării şi adusă la Statul Major General, cum nu a fost niciodată. Serviciul de informaţii militare poate încă furniza surprize importante, când consideră el de cuviinţă. Trecutul unor persoane ameninţă încă viitorul lor.

SPP şi STS, deşi structuri speciale, nu se ridică la statutul de servicii secrete. Preluarea serviciilor 112 a salvat STS de la transferul firesc spre MApN. Iar SPP rămâne o jucărie de protecţie şi mică influenţă a preşedintelui, indiferent cum se numeşte acesta.

În funcţie de valurile pe care le fac serviciile secrete în 2009, furtuna va îndrepta corabia într-o direcţie sau alta. Noi stăm pe mal şi privim cu mare atenţie dacă supravieţuieşte sau nu echipajul. Cu sau fără comandant.

Citeşte mai multe despre:   editorial,   informaţii

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de