x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sfârşitul balului

0
Autor: Tudor Octavian 06 Dec 2011 - 21:00

E rau sa n-ai de ales, dar si cand ai de ales dintr-un infinit de solutii e rau. De foarte multe ori, raul e un bine in exces. In medicina, se spune ca mai binele e adeseori dusmanul binelui. Cum vine asta, inteleaga fiecare cum poate. Nu-i rau sa nu te lasi doborat, oricat de potrivnica ti se arata soarta, insa vine o vreme cand e mai bine sa stai deoparte. Risti sa strici ce-ai realizat insistand, intr-o arta sau intr-o profesie, in care nu mai dai randamentul din anii cei mai buni.

Vedetele scenei accepta foarte greu batranetea. Dupa ce-si fac un nume cu un repertoriu pe masura puterilor lor, interpretii de muzica populara, indeobste persoane fara o instruire muzicala completa, traiesc din acest repertoriu pana ce ajung sa oboseasca publicul. Repertoriul imbatraneste mai repede decat interpretul. Cand solistul de muzica populara cel adulat de multimi se repeta, lalaind la nesfarsit aceleasi cantece 'de succes', el nu mai e artist, e un ca­bo­tin al scenei, un balast al vietii cul­turale. Nimeni nu-i spune: 'Ga­ta, omule, s-a terminat, ti-a ru­ginit vocea, iti cad falcile, suli­ma­nu­rile te fac gretos, iar voiosia tampa cu care incerci s-o mai faci pe junele iti dezvaluie si alte slabiciuni!'.

Unii, constienti de lucrarea anilor, se obraznicesc peste poate si forteaza, prin tot felul de trucuri publicitare, intresul unui public lesne de amagit. Faptul are o explicatie in insasi structura acestui pulic: e si el imbatranit, are nostalgii dureroase, iar faptul ca un solist, odinioara indragit, refuza sa accepte adevarurile grele ale senectutii ii da un sentiment recuperator, la jumatatea distantei dintre resemnare si speranta. Daca unii pot, isi spune acest public consumat, inseamna ca si eu mai am o nadejde, mai am o sansa!

De la un timp, tara e colindata de interpreti in criza de timp care concerteaza, anuntati de afise triumfale: '40 de ani dedicati muzicii', '25 de ani de triumf', '55 de ani de succese', '70 de ani inchinati cantecului romanesc'. Unii o iau din vreme cu respectabila cerseala culturala si fac valuri cu cei '10 ani de show-bizz' ori '7 ani si 3 luni de umor national'. Se obraznicesc in egala masura si mosii, dar si pupezele folclorului de Teleorman. Fiindca aici e drama, la repertoriile celor intarziati in scena.

Acest folclor sudic, puternic marcat de melosul balcanic de cea mai simpla conditie, este de fapt tot un fel de manea. Daca orice om poate sa hauleasca si sa chiuie, la fel cu guristul care a colindat toate nuntile si toate bodegile dinspre Dunare, nu inseamna ca imboga­teste creatia populara. O trage in jos, spre conditia de manea. E o tiganire a tezaurului muzical ancestral, dar fara tigani.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de