Sfidare - Comunismul romanesc impotriva Moscovei (3)

Cu toate eforturile de a profita de Dezghetul de la Moscova pentru a iesi de sub tutela Moscovei, tarile socialiste raman mai departe vasale Imperiului de la Rasarit. Faptele sunt cunoscute. In 1961, Hrusciov isi propune sa transforme CAER-ul intr-un instrument de diviziune internationala a muncii. Asuprirea economica stalinista reinvie sub o forma mult mai subtila. In acest plan al Moscovei, Romania era condamnata sa ramana in inferioritate economica fata de alte tari din Est. Ambitiile Kremlinului contraveneau insa flagrant hotararii comunistilor romani de a fauri o economie nationala puternica. In ciuda presiunilor sovietice, est-germane si cehoslovace, la Conferinta CAER din 24-26 iulie 1963, romanii au obtinut castig de cauza. In fata vetoului nostru, sovieticii s-au vazut obligati sa renunte la proiectele de integrare economica.

SEMNAL. Gheorghiu-Dej repurtase o victorie istorica: impiedicase transformarea CAER intr-o institutie supranationala condusa de Moscova. A fost semnalul dezintegrarii hegemoniei sovietice in Europa Orientala. Sfidarea a continuat. Romania si-a permis o atitudine diferita de a Moscovei fata de Albania si China, marile adversare ale lui Hrusciov. Istorica declaratie din aprilie 1964 a insemnat o veritabila declaratie de independenta. Fara a trage un foc de arma, fara a-si azvarli propriul popor in fata unui risc fatal, liderul comunist a pus capat unei ocupatii de 20 de ani a Romaniei. Avand sprijinul intregii tari, Gheorghiu-Dej si-a largit autonomia. Pe plan extern si-a ingaduit o politica proprie fata de Albania si China, dar mai ales fata de Occident. Pe plan intern a trecut la o derusificare de proportii. In septembrie 1963, guvernul roman a inchis Institutul Maxim Gorki, nucleul difuzarii culturii ruse in Romania. Invatamantul limbii ruse a incetat de a mai fi obligatoriu. 23 august 1944 a fost interpretat ca un moment de eliberare nationala de catre romani, si nu ca rezultat al inaintarii trupelor sovietice. Istoria tarii incepe sa fie rescrisa, intr-un efort de apropiere de traditiile romanesti.

CONTINUITATE. Politica lui Gheorghiu-Dej a fost dusa mai departe de Nicolae Ceausescu. In alegerea lui drept succesor, s-a tinut cont si de faptul ca el garanta continuarea politicii de comunism national. Fireste, propaganda de partid din ultimii ani ai ceausismului a exagerat rolul Congresului al IX-lea al partidului in stabilirea atitudinii comunistilor romani fata de Moscova. Nicolae Ceausescu n-a facut altceva decat sa duca mai departe un proces inceput de Gheorghiu-Dej. Dar aceasta falsificare a istoriei postbelice a Romaniei nu ne da dreptul sa comitem o alta simplificare: negarea atitudinii independente a comunismului romanesc de dupa 1965. Intre anii 1965 si 1971, Romania a continuat sa irite marele imperiu de la Rasarit. N-are rost sa trecem in revista aici toate gesturile prin care tara noastra ajunsese sa fie definita drept o aliata rebela. E suficient sa amintim, inainte de toate, condamnarea interventiei in Cehoslovacia. A fost, poate, momentul in care comunismul romanesc a atins punctul maxim de adeziune a tarii. A urmat o alta victorie stralucitoare: Tratatul de prietenie si asistenta mutuala din 7 iulie 1970. Spre deosebire de tratatul cu Cehoslovacia din 6 iunie 1970, cel cu Bucurestii e un tratat intre doua tari recunoscute ca egale in drepturi. Sovieticii se vedeau obligati sa recunoasca, printr-un document oficial, independenta Romaniei comuniste. Sa mai adaugam si un alt element: derusificarea a fost insotita de o liberalizare a comunismului romanesc. Inceput de Gheorghiu-Dej, procesul a fost amplificat de Nicolae Ceausescu in anii 1966-1971. Acum, cand brejnevismul inseamna, in URSS, o dare inapoi de la castigurile hrusciovismului, cand Gomulka se infunda tot mai mult in autoritarism, cand Germania de Est isi reafirma rigiditatea, cand Cehoslovacia e stopata in chip tragic, Romania se aseaza in fruntea procesului de liberalizare a comunismului estic. Ca, dupa aceea, Nicolae Ceausescu indreapta tara catre un stalinism plicticos, marcat de un desantat cult al personalitatii, e o alta poveste. O poveste tinand si de sistemul care nu l-a putut opri la timp sau macar descuraja.

(Din Istoria ca telenovela, volumul 3, in curs de aparitie)

LUMEA PRIN CARE TREC

Baletul pentru cleptocrati Pentru un dialog tv despre Balet, imi amintesc de Erotida, eroina din Ciocoii noi cu bodyguard de Dinu Sararu (foto). Ma gandesc ca n-ar strica sa-i cer autorului o declaratie despre tentatia reprezentata de balet si de balerine pentru noii ciocoi, pentru acesti cleptocrati imbogatiti de Revolutie, asa cum dupa Primul Macel Mondial au aparut si s-au inmultit, tot pe plaiurile noastre, imbogatitii de razboi. Mi-ar ajuta asta - socotesc - pentru a scoate si mai mult in evidenta efectele democratizarii baletului. Afaceristii ravnesc la acces in lumea baletului clasic imperial, cu marile lui somptuozitati scenice, cu prima balerina tinuta de critici pe palmele devenite condeie. Baletul modern sau, ma rog, dansul modern isi ia ca loc de desfasurare holul teatrelor, halele marilor uzine, astfel incat balerinele fac piruete printre trecatoare infulecand sandvisuri de marimea unei paini sau in vecinatatea pistoanelor cu aburi. Si, apoi, cum sa canti o balerina ca pe zana visurilor tale, presupusa a fi vaporoasa pana la imponderabilitate, cand dansul modern cere structura atletica si muschi de luptator de Sumo? Pentru a fi mai convingator, iau romanul cu mine in studio, sa citesc pasajele dedicate Erotidei. Numai ca, in timp ce le citesc, nu pot sa nu remarc idealizarea personajului, a balerinei dupa care moare Dandu Patricianul, ciocoiul de tip nou, dar si, din cate se vede, si romancierul. Nu de alta, dar Erotida apartine personajelor femei cu care ar vrea sa se culce naratorul.

BARFE

Ceausescu se lega singur la ochi Am primit Anchetele Securitatii. Dezvaluirile unui fost anchetator de la Directia a VI-a DSS, carte semnata de col. (r) Gheorghe Cotoman, fost ofiter specialist I la Directia a VI-a Anchete Penale a Securitatii. Autorul explica la un moment dat de ce nu foloseste in text expresia "actiuni sau manifestari anticeausiste". "Consemnarea, mai exact, modul de descriere in declaratii, note, rapoarte sau in alte documente interne a continutului manifestarilor propagandistice la care m-am referit presupunea anumite reguli ce nu puteau fi incalcate sub nici o forma, nici de anchetator, nici de ceilalti ofiteri de securitate si nici, se intelege, de subofiterii de militie care aveau si sarcini de securitate in mediul rural. In primul rand, era cu desavarsire interzis sa apara consemnat numele «tovarasului» si, mai tarziu, al «tovarasei», acestea fiind inlocuite, o vreme, cu formula «conducerea superioara de partid si de stat», iar apoi, considerandu-se probabil vadit... personalizata, respectiva expresie a fost inlocuita cu «oranduirea socialista din tara noastra!» Asadar, daca cineva il injurase pe Ceausescu, era nevoit sa scrie in declaratii ca a adus «grave injurii la adresa oranduirii noastre socialiste!»." Astfel, sub ochii lui Nicolae Ceausescu (foto), ajungeau rapoarte din care rezulta ca nimeni nu-l injura. Un fel de a se lega singur la ochi. In pregatirea plutonului de executie din 25 decembrie 1989.

SECOLUL AL XX-LEA

IANUARIE 1989. Trupele sovietice se retrag din Afganistan. Criticile internationale, dar si costul urias economic si uman al razboiului il silesc pe Mihail Gorbaciov sa semneze acordurile de pace din aprilie 1988. In imagine: Insurgenti afgani lasandu-se fotografiati in noua conjuctura

NIMIC NU SE PIERDE

O fotografie banala a lui Octavian Goga? Evident, nu. E o fotografie data cu dedicatie ziarului Curentul in 28 decembrie 1937. Cu o zi inainte, Octavian Goga fusese chemat in audienta la Palat pentru a fi investit cu formarea noului guvern, desi partidul sau obtinuse un scor mediocru in alegeri. Carol al II-lea facuse aceasta manevra anticonstitutionala pentru a bara calea legionarilor spre putere prin numirea unui guvern cu vadite note nationaliste. Dedicatia spune multe despre programul politic al noului premier: "Pentru ziarul Curentul - tribuna a ideii nationale, a ordinei si autoritatii in tara. Cu prietenie, Octavian Goga"