x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Shakespeare a fost turnător!

0
Autor: Tudor Octavian 22 Oct 2008 - 00:00

La 20 de ani, marele scriitor Milan Kundera, ale cărui cărţi au devenit repere europene de simţire şi creativitate, a avut un accident de caracter şi l-a turnat la Securitatea cehă pe un compatriot, de meserie spion.

La 20 de ani, caracterul e încă în formare. O simplă entorsă poate să semene cu o ruptură. În plus, cel turnat de Kundera – şi condamnat apoi la închisoare – nu numai că era spion din Vest cu acte, acoperit ca persoană în clandestinitate, dar îi furase şi iubita. Numai lucruri tulburi, pe care nici la maturitate nu le rezolvă toţi doar cu caracterul.

După jumătate de secol, un anonim, care vindajează în anii de formaţie a unor oameni cu valoare, unul din cei care-şi fac faimă agăţându-se de numele unor notorietăţi a descoperit în arhivele Securităţii denunţul lui Kundera. Şi, cu legitimitatea pe care mediocritatea le-o asigură procurorilor de ocazie, l-a demascat. De când e lumea, omul care construieşte e pândit la tot pasul de nişte mici dărâmători. E destul să fie neatent o clipă, că micii dărâmători îi fură cărămizile, îi mâzgălesc zidurile, îi critică acriţi pe la colţuri reuşita. Oricât de impresionantă ar fi construcţia şi oricât de folositoare i-ar fi ea omenirii, ruinarea sa începe încă înainte de a fi gata, iar la ce erodează natura şi trecerea timpului se adaugă şi strădania vidanjorilor, a inşilor care nu iau niciodată aminte la ce iese din gura filozofului, fiindcă pe ei îi preocupă doar ce-i la curul acestuia. Acolo stau ei de veghe, la dejecţii, în timp ce filozoful scoate pe gură înţelepciuni.

Angajatul cu bâta al unui cotidian, care precis nu i-a citit lui Kundera cărţile, fiindcă ar fi fost un pic mai deştept dacă i le-ar fi citit, şi nu s-ar fi repezit s-o facă pe justiţiarul, îi reproşează cehului – tocmai de aici, din România marilor turnători maturi – că nu s-a mântuit de păcat – spovedindu-se mulţimii, ca sublimul nostru boier.

Fiind unul care nu crede decât o mică parte din dezvăluirile senzaţionale, iar din acelea cu accent vindicativ, semnate de aşteptătorii de la toaletă, şi mai puţin, nu am păreri despre ce ar fi fost potrivit să facă Milan Kundrea, apropo de zonele confuze ale tinereţilor sale. În România, cine crede că n-a avut nimic confuz în viaţa sa, în deceniile de după război, ori e prost, ori heruvin. Iar cei mai mulţi sunt proşti cu aripi.

Ziua în care şi Shakespeare va fi dovedit ca turnător la curtea regală nu-i departe. Mai ales c-a şi fost. Oricât de antice ar fi subiectele pieselor sale, trimiterile din ele sunt la contemporani. Şi parcă numai Shakespeare a avut mari probleme cu moralitatea! Balzac, pentru un ban în plus de la editori, îşi omora personajele la comandă. Caragiale era curvar. Pe Zoe Trahanache, fiindcă îl refuzase şi se ţinea cu alde Caţavencu, a băgat-o în piesă. Un domn din Ploieşti a publicat chiar o

carte – un fel de delaţiune pentru viitorime – în care dovedeşte că absolut toate mangafalele lui Caragiale au existat în realitate în mahalalele urbei. Caragiale nu numai că i-a pârât pe mahalagiii locului la public, dar domnul cu cartea arată că le-a dat şi numele reale. Ce nenorocit! Caragiale, desigur.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de