Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Poate că nu acesta era titlul cel mai nimerit pentru a consemna o acțiune cu adevărat reușită- dezbaterea cu tema ,, Oportunități pentru România la președinția Consiliului UE semestrul I 2019’’ organizată zilele trecute de Centrul Infoeuropa din cadrul Ministerului Afacerilor Externe-, dar am câteva motive care m-au determinat să îl aleg, cu atât mai mult cu această întrebare, care a fost rostită cu voce tare pe parcursul dezbaterii. Și, cu siguranță, va mai reveni în spațiul public. Primul motiv ar fi acela că, la ora asta, știrea, îmbucurătoare ce-i drept, că țara noastră va exercita președinția acestui factor decizional al UE nu este subiectul care figurează pe lista temelor prioritare. Acum, când campania electorală pentru alegerile parlamentare stă să înceapă, iar zilele pretinsului guvern tehnocrat sunt tot mai puține. Mai mult, dacă luăm în calcul- și trebuie să luăm în calcul!- faptul că mulți dintre membrii acestui guvern, socotit cel mai slab din istoria post-decembristă a României, provin, în frunte cu premierul Dacian Cioloș, din pepiniera de cadre a colosului de la Bruxelles, atunci reticența față de un asemenea subiect devine explicabilă. Împrejurare la care se adaugă acutele tensiuni, ca și repetatele blocaje și ,,încremeniri în proiect, lipsa de unitate și de coerență în adoptarea și aplicarea unor decizii cu impact pozitiv asupra tuturor statelor membre care, și ele, au contribuit la șocul Brexit, precum și înmulțirea mesajelor populiste, xenofobe care au produs și ele efecte în multe state membre ale uniunii. Generând un val de euroscepticism care- e drept, într-o mai mică măsură-, se manifestă și la noi. Numai că, deși avem mai mulți europarlamentari pricepuți și tenace, avem un comisar european de calitate, Corina Crețu, ca și un vicepreședinte al Parlamentului European de ținuta lui Ioan Mircea Pașcu, atâta vreme cât mai avem și o europârâcioasă de urât renume, Monica Macovei, iar absorbția fondurilor europene este la cota O barat, atunci parcă nici întrebarea din titlu nu este chiar întru totul lipsită de noimă.
Dar, cu toate că știrea despre exercitarea de către România a președinției Consiliului UE în perioada ianuarie-iunie 2019, există mai multe argumente, consistente și convigătoare, care să recomande interesului public dezbatere pe această temă. Astfel,prin el însuși, faptul că România va deține președinția acestei importante instituții compuse din membrii de state și de guverne ale tuturor statelor membre ale UE- care are între principale atribuții: negocierea și adoptarea acelor legislative împreună cu Parlamentul european, coordonează politicile statelor membre în domeniul apărării sau adoptarea bugetului UE- poate să ofere țării noastre o reală șansă pentru a-și demonstra calitatea, valoarea aportului său în cadrul marelui proiect european comun.
Din intervenția secretarului de stat pentru afaceri europene în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Cristian Bădescu, coordonator al Unității de Pregătire a Președinției 2019,am reținut că principalele preocupări ale diplomației noastre în această direcție sunt focalizate pe două direcții: Bruxelles și București. Către Bruxelles vor fi transmise mesaje clare, inițiative punctuale care să prezinte viziunea noastră asupra viitorului Europei și a rolului Uniunii Europene și vor fi purtate negocieri cu partenerii pentru ca proiectele noastră să convingă și să fie susținute așa încât ele să aibă reale șanse de succes. În acest context, Cristian Bădescu a informat că în perioada următoare va fi desemnat un Înalt Reprezentant al Guvernului pentru Brexit, care, împreună cu o echipă de specialiști, va lucra pentru pregătirea poziției României în cadrul viitoarelor negocieri. Informație care cred trebuie consemnată cu atât mai mult cu cât în perioada următoare, alături de îndelung comentatul ,,Dosar Brexit’’, vor fi angajate negocieri și pentru cadrul financiar multianual.
Pe plan intern, este vorba de inițierea unor dezbateri cu societatea civilă, cu mediul de afaceri și cu presa în vederea elaborării și, ulterior, derulării unui proiect cuprinzător și reprezentativ se strategie, așa încât, exercitarea de către România a președinției Consiliului UE să constituie o veritabilă demonstrație a capacității și a responsabilității cu care își asumă și îndeplinește calitatea de stat european. În acest scop, a fost constituit un grup de lucru care va elabora un Plan tematic în care se vor regăsi principalele subiecte care urmează a fi dezvoltate în perioada următoare conform unui calendar cu termene și acțiuni precis stabilite. Va fi, așa după cum a menționat Cristian Bădescu, un document pur tehnic, fără a avea,însă, determinări politice, pe care Ministerul Afacerilor Externe, respectiv Guvernul, își propun să îl finalizeze până la sfârșitul mandatului și pe care îl vor preda viitorului Executiv care va fi constituit în baza rezultatelor alegerilor parlamentare din 11 decembrie. Guvern căruia îi va reveni și rolul de a stabili deciziile politice optime și dezirabile pentru punerea sa în aplicare.
Date fiind, în principal, aceste obiective, mi se pare că trebuie în mod special consemnat faptul că dezbaterea care a avut loc la Infoeuropa, prima dintr-un amplu ciclu de asemenea manifestări la care, alături de această entitate deosebit de activă, vor contribui Institutul Diplomatic Român și Institutul European, i-a avut ca parteneri de dialog pe ziariștii din presa scrisă și audiovizuală. Ideea unui parteneriat, consistent și de durată, între organizatorii acestor acțiuni și mass media fiind subliniată în mod aparte de către Doris Mircea, coordonatorul Centrului Infoeuropa, care a făcut o convingătoare pledoarie pentru ca presa să susțină informarea corectă și competentă a opiniei publice din țară și din străinătate asupra demersurilor României în perspectiva anului 2019. În același timp, a fost evidențiat aportul deosebit al presei la transmiterea, în aceeași manieră corectă și avizată, a semnalelor care vin din spațiul public, românesc, european și internațional, asupra așteptărilor, doleanțelor sau nemulțumirilor pe acest capitol.
Într-un posibil inventar, acest eveniment poate fi rezumat prin câteva date statistice:- România, ca președinte al Consiliului UE va conduce 1000-1500 reuniuni ale consiliului, 30-40 de Consilii UE informale, iar miniștri sau europarlamentarii români vor avea numeroase întâlniri bilaterale cu miniștri, comisari europeni și membrii ai Parlamentului European, în țara noastră urmând să aibă loc, în aceeași perioadă, 150-200 de întâlniri în marja aceluiași mandat. Iar, dacă la toate aceste date adăugăm și cele 200-250 de dosare legislative asupra cărora trebuie să decidă Consiliul UE, atunci ne apare pe deplin îndreptățită o altă întrebare și anume: ce poate face și ce nu poate România în perioada de pregătire, ca și în perioada de exercitare a acestui mandat de o mare importanță?
Teme la care trebuie spus că au adăugat substanțiale accente și sugestii numeroșii ziariști prezenți la dezbatere și pe care este de așteptat să le regăsit și în Planul tematic preconizat de către inițiatorii acestui valoros ciclu de manifestări.
Dar, pentru că am început aceste consemnări cu o trimitere la un eveniment electoral de actualitate - alegerile parlamentare din 11 decembrie din România- , rigoarea raportării la un viitor nu chiar atât de îndepărtat mă determină să închei referindu-mă la două evenimente, tot de natură electorală, care vor avea loc în anul 2019. Mă refer la alegerile pentru viitorul Parlament European și la alegerile prezidențiale din România. Cum și în ce măsură prestația României la președinția Consiliului UE va aduce argumente pro și contra și în ce fel va influența acest fapt rezultatele la cele două confruntări electorale, asta rămâne, desigur, de văzut. De văzut, dar și de anticipat…
