x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Şi Oxfordul işi are romanii lui

0
Autor: Laura Toma 27 Apr 2007 - 00:00
Şi Oxfordul işi are romanii lui


Peste 30 de tineri romani studiază in cele mai cunoscute colegii din Oxford. Se ştiu intre ei, dar se intalnesc rar, fiecare lucrand la un proiect de cercetare cele mai multe ore din zi doar intre zidurile colegiului de care aparţine.

CITADELA ŞTIINŢEI - O lume academică şi regulile ei vechi de 500 de ani
Peste 30 de tineri romani studiază in cele mai cunoscute colegii din Oxford. Se ştiu intre ei, dar se intalnesc rar, fiecare lucrand la un proiect de cercetare cele mai multe ore din zi doar intre zidurile colegiului de care aparţine.

Oxfordul, orăşelul din sudul Marii Britanii celebru mai ales pentru universitatea sa, care este cea mai veche din Anglia, fiind fondată pe la jumătatea secolului al XII-lea, este unul cat se poate de aristocrat. Aici totul se conjugă nemijlocit cu regulile academice - vestimentaţia, ritualurile mesei sau apartenenţa politică. Universitatea cuprinde mai multe colegii, dintre cele mai renumite fiind Christ Church, All Souls, Magdalen, St. John's sau Trinity. Fiecare colegiu işi are codul său nescris şi este in competiţie mereu deschisă cu celelalte colegii, mai ales cu cele invecinate. O sumă de aparente ciudăţenii academice izbesc orice neiniţiat cand ajunge acolo, "ciudăţenii" care, in fapt, fac ca tradiţia locului să se păstreze. Descoperi că in curţile acestor colegii există perimetre de gazon pe care pot călca diferenţiat membrii lor - unele arii verzi sunt destinate doar profesorilor, şi in măsura in care studenţii calcă in acele locuri sunt foarte aspru amendaţi, şi porţiuni de gazon pe care pot călca studenţii. Bobocii au cate "un tată" sau "o mamă" daţi de colegiu să ii indrume. Profesori imbrăcaţi in robe scorţoase vezi la fiecare colţ de stradă. La vremea cinei, membrii colegiului se adună in "hall", unde sunt nevoiţi să poarte mantii negre, să spună rugăciuni şi să mănance intr-o atmosferă solemnă.

DIPLOMAŢIE LA TRINITY. In faţa colegiului Trinity ne-am intalnit cu singurul roman din prestigioasa instituţie. Mircea Micu a studiat Finanţe şi Ştiinţe Politice in Romania, a mai făcut studii de scurtă durată la Washington, a lucrat pentru Ambasada Marii Britanii la Bucureşti, şi acum urmează un curs vocaţional de un an de practică diplomatică. Proiectul său de cercetare se referă la politica externă a Romaniei in cazul problemelor transatlantice. "De multe ori am auzit voci care considerau că, in cazul acestor probleme, ţara noastră a acţionat mereu sub influenţa unei entităţi politice - fie UE, fie SUA. Eu incerc să cercetez dacă tocmai aşa au stat lucrurile", spune Mircea. "Mi-am dorit să fac ceva in care să combin analiza economică cu analiza politică şi, anul trecut, la Ambasada Marii Britanii am reuşit să fac asta, fiind un an ofertant, anul de dinaintea integrării, dar mi-am zis că am nevoie de practică diplomatică, şi dacă va fi să o fac, o voi face cu cei mai buni... de aceea am ajuns aici", adaugă Mircea. "Lucrez acum cu 25 de diplomaţi de carieră din ţări diferite şi consider că e o experienţă foarte eficientă." Pentru el, Oxfordul e un loc excentric şi scump, dar şi locul in care la orice oră din noapte poate intra intr-o bibliotecă şi citi cartea de care are nevoie. "Am remarcat aici o reticenţă faţă de romani, noi nu suntem de fapt pe harta lor, nu au date reale despre noi, chiar şi in mediul academic, dar nu-i judec", e de părere Mircea. Insă ii apreciază pe britanici pentru că sunt pragmatici, că nu se pierd pe drum atunci cand au o miză şi că ştiu să işi promoveze tinerii. "Plus că sunt diplomaţi prin excelenţă... ei fac diplomaţie intr-un mod dinamic... asta e de remarcat", conchide Mircea. "Aş regreta dacă aş simţi că nu pot să fac ceva pentru Romania in urma pregătirii de aici, din simplu motiv că nu mi se dă undă verde să fac", concluzionează Mircea.

Bogdan Iurascu/JURNALUL NATIONAL
VEZI PE UNDE CALCI! In curtile colegiilor, pe anumite petice de gazon au dreptul sa calce doar profesorii. Pe altele, doar studentii

RIGORI DE SUTE DE ANI. Alexandra Tomescu e din Cluj şi studiază biochimia celulară şi moleculară la singurul colegiu de fete din Oxford. A aplicat acum trei ani la cinci universităţi din Marea Britanie, şi in cele din urmă a optat pentru Oxford. "Faptul că mă plimb pe străzi pe care au trecut oameni care au schimbat lumea este flatant. Mie mi-a schimbat mult percepţia locul acesta, nu spun că nu sunt şi lucruri care mă incomodează cumva aici... spre exemplu, regulamentul pe alocuri absurd... care prevede să porţi doar ciorapi negri, dacă porţi ciorapi la culoarea piciorului eşti penalizat, şi la o a doua abatere de genul ăsta eşti exmatriculată. Nici după mancarea englezească nu mă dau in vant... Am auzit că la alte colegii una din probele de admitere este să mănanci la aceeaşi masă cu profesorii examinatori pentru a vedea dacă ştii să mănanci după toate regulile inaltei societăţi... Să spunem totuşi că astea sunt nişte detalii de care te poţi detaşa", spune Alexandra. "Ceea ce imi place este că aici, după primii doi ani eşti incurajat să stai in afara colegiului, in aşa-zisele acomodations, ca să devii mai responsabil, găsesc că practica asta e binevenită şi eu stau in afara colegiului şi asta mă ajută să mă maturizez." "M-aş intoarce in Romania la un institut de cercetare, chiar vara trecută am făcut practică la un astfel de institut, de pe langă Academia Romană, şi mi-a plăcut." La Bucureşti preferă să evite in discuţii că studiază la Oxford, pentru că i se intamplă des ori să fie privită ca o "mică infractoare", zice ea, care şi-a plătit locul acolo, ori intampinată cu un entuziasm haotic, dar niciodată firesc.

Oana Anghel a venit acum patru ani in Marea Britanie cu familia sa din Harghita. A terminat liceul la Londra, unde mama şi-a găsit un post de bibliotecară, şi tatăl - de inginer electric. Din cauza lipsei de informaţii şi a diferenţelor foarte mari dintre cele două sisteme de invăţămant - romanesc şi britanic - Oana a intrat la un liceu londonez nu tocmai de top, de unde nimeni nu a reuşit vreodată să ajungă la Oxford. Oxfordul insă a lansat o campanie agresivă de informare şi in şcolile de linie a doua in ultimul timp, şi asta se pare că a fost şansa ei. Acum studiază franceza şi portugheza la unul dintre cele mai vechi colegii din Oxford, fondat in 1341. "M-aş intoarce in ţară, aici totuşi nu mă simt de-a lor... să vă dau un exemplu... un coleg al tatălui meu nu ne spune romani, ci rromi. Oricat am incercat să-i explic, chiar şi cu dicţionarul, că suntem diferiţi, nu am reuşit să-i schimb părerea. La biserică nu socializau cu noi deloc pană să intru eu la Oxford. Cred că odată cu asta le-am mai caştigat respectul şi acum mă intreabă des cum merge şcoala", spune Oana.

Cei din Cambridge le spun celor din Oxford "the others", cu alte cuvinte "ceilalţi", evitand să le rostească măcar numele, dată fiind competiţia dintre ei. Dar şi reciproca e valabilă. Romanii din ambele tabere pe care i-am intalnit cel mult s-au ironizat reciproc, altfel se entuziasmează ştiindu-se mai mulţi acolo.


CUTUME DE OXFORD
"Mie mi-a schimbat mult percepţia locul acesta, nu spun că nu sunt şi lucruri care mă incomodează cumva aici... spre exemplu, regulamentul pe alocuri absurd... care prevede să porţi doar ciorapi negri, dacă porţi ciorapi la culoarea piciorului eşti penalizat şi la o a doua abatere de genul ăsta eşti exmatriculată. Am auzit că la alte colegii una din probele de admitere este să mănanci la aceeaşi masă cu profesorii examinatori pentru a vedea dacă ştii să mănanci după toate regulile inaltei societăţi."
Alexandra Tomescu

ROMĂNI, NU RROMI
"M-aş intoarce in ţară, aici totuşi nu mă simt de-a lor... să vă dau un exemplu... un coleg al tatălui meu nu ne spune romani, ci rromi. Oricat am incercat să-i explic, chiar şi cu dicţionarul, că suntem diferiţi, nu am reuşit să-i schimb părerea. La biserică nu socializau cu noi deloc pană să intru eu la Oxford. Cred că o dată cu asta le-am mai caştigat respectul şi acum mă intreabă des cum merge şcoala"
Oana Anghel
Citeşte mai multe despre:   editorial,   Oxford,   colegii

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de