x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

„Şi să lase-n viaţă calul”

0
Autor: Florin Condurateanu 01 Iul 2015 - 09:14
Până şi în basmele care ne-au mângâiat copilăria calul apare ca prietenul cel mai loial al vitejilor, al lui Făt- Frumos, totdeauna armăsa­rul contribuie la victoria binelui asupra forţelor întu­necate.

Legătura de suflet dintre acest animal elegant, devotat i-a urmărit pe actorii noştri, care nu au putut să uite galopul armăsarilor în şaua cărora turnau filme de succes. Florin Piersic filma în fiecare zi în Maramureş scenele din „Haiducul Pintea”, pleca în zori cu avio­nul încărcat cu presă, iar după-amiază revenea în Bucureşti pentru a juca la Teatrul Naţional. A cerut să-i fie adus la aeroport calul şi trecea prin Baia Mare cu straiele de haiduc, în şaua armăsarului mâncând la stop smântână cu corn maramu­reşean.

Îi era tare drag calul care jucase cu el şi în Mărge­latu, a trecut însă vremea, şi armăsarul a fost pensionat şi dus la nişte grajduri în Sâmbăta. S-a dus Piersic să-l viziteze pe calul bătrân, l-a simţit calul de cum s-a deschis poarta şi a început să necheze fericit, iar când Florin a ajuns lângă el, armă­sarul îl mângâia cu capul şi lăcrima.

Teribile versurile poetului din Gorj, Spiridon Popescu, pe care Piersic le recită cu inima. „Doamne, dacă-mi eşti prieten, cum te lauzi la toţi sfinţii, dă-i în scris poruncă morţii să-mi ia calul, nu părinţii. Doamne, dacă-mi eşti prieten, n-asculta de toţi zurlii, dă-i în scris poruncă morţii să-mi ia calul, nu părinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten, cum susţii în gura mare, moaie-ţi tocul în cerneală şi-nainte de culcare dă-i în scris poruncă morţii când şi-o ascuţi pumnalul, să-l înfigă-n mine, Doamne, şi să lase-n viaţă calul”.

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de