x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

... Şi zilele înnebunesc

0
Autor: Tudor Octavian 08 Oct 2010 - 00:00
Şi zilele înnebunesc, nu numai oamenii. Au fost zile când cel mai bun lucru ce-mi rămânea de făcut, după ce ieşeam din casă, era să mă întorc imediat acasă şi să aştept să se facă seară. Aveam toate motivele să înţeleg că n-o să se lege nimic toată ziua şi totuşi mă ambiţionam să continuu.

De cele mai multe ori, zilele înnebunesc din aproape nimic. Mă urc, de exemplu, în autobuzul cu care merg de câţiva ani la nu ştiu care treabă, am toate indiciile că voi ajunge la timp, am eu marota asta să nu întârzii niciodată la întâlniri şi să-mi ţin cuvântul, marota unui ultim contract de onorabilitate într-un veac în care onorabilitatea e o slăbiciune, îmi scot ziarul şi mă cufund în citit, dar autobuzul şi-a modificat temporar traseul şi, când îmi scot nasul din ziar, sunt în celălalt capăt al oraşului. Şi încă n-ar fi nimic dacă, din aceeaşi nevoie anacronică de onorabilitate, nu m-aş fi grăbit şi aş fi plecat de acasă în papuci. Un domn binevoitor se oferă să mă ducă foarte aproape de locul de unde am plecat, dar pe drum îşi aminteşte că-i musai să facă un ocol pe la Universitate. Soluţia ar fi să-mi cumpăr o pereche de pantofi şi, dacă tot mă găsesc la Universitate, să rezolv o treabă pe care ar fi urmat s-o rezolv mâine.

Stabilesc, la telefon, o oră şi un loc, unde să mă întâlnesc în jumătate de oră cu omul meu de mâine, dar şi lui i-a înnebunit ziua şi-l aştept degeaba. De fapt, nu chiar degeaba, întrucât, conform principiului, că atunci când ratezi un randevu cu cine trebuie îţi iese-n cale cine nu trebuie, la masa la care îmi beau cafeaua - cafeaua de aşteptat jumătate de oră - ia loc nepoftit un bătrân care mă cunoaşte de la televizor. În zilele care înnebunesc se întâmplă să-mi pierd şi câteva acuităţi. În câţiva ani de slujbe la televiziuni, îi simt de la distanţă pe cei care vor să-mi vorbească de necazurile lor. Am ajuns să-mi dau seama după cum le lucesc ochii şi mă fixează, de îndată ce urc în autobuz sau în tramvai, ce probleme îi frământă şi în ce chip le par eu util dacă nu şi providenţial. Ochii celor care au pensie mică lucesc altfel decât ai persoanelor aflate de douăzeci de ani în procese de retrocedare a proprietăţilor. Iar ochii inşilor care ştiu cum trebuie salvată România scot pur şi simplu nişte raze cum numai la pacienţii unui psihiatru am mai văzut.

Trebuie spus că zilele înnebunesc diferit pentru cetăţenii care merg cu autobuzul faţă de cum o iau razna în cazul celor cu maşini personale. La întâlnirea a două înnebuniri, se întrezăreşte a treia, una mare, din care nasc alte sute şi mii. Sunt zile în care pare să fi înnebunit toată ţara. Zile în care tot guvernul a plecat de acasă în papuci şi miniştrii s-au trezit oriunde şi nici unul acolo unde îi era locul. Şi dacă ar înnebuni numai zilele, dar înnebuneşte şi vremea, înnebunesc popoarele. Înnebuneşte planeta. Sunt zile când în întregul univers un singur om mai e cu mintea întreagă: Nu.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de