Sic-tir gloria mundi

Când îi văd cum se înfoiază dom'le... cum se împăunează ca nişte curci rătăcite atunci când le fluieri... cum au păreri despre tot şi despre toate... cum înţeleg orice... cum pot să rezolve cele mai delicate probleme, cum au un răspuns pentru orice dilemă, nu aveţi dumneavoastră suficiente necazuri pentru câte soluţii au ei. Unu' ştie cum merge economia mondială.

Cum evoluează cursu' între moneda naţională şi dolar sau euro. De ce scade nivelul de trai al populaţiei. Altu' îţi explică de ce mor oamenii de foame în Uganda. Poţi găsi foarte uşor pe cineva care să îţi arate pe un grafic felul în care va evolua viaţa ta în, cel puţin, următorul un an şi jumătate. Unii ştiu măcar cum o să fie vremea în următoarea săptămână. Numai eu şi dumneavoastră suntem pe dinafară.

Aha! Când vine vorba despre planurile de viitor eşti cel mai prost. Habar n-ai ce te aşteaptă mâine. Îţi explică un politician sau un jurnalist. Cu răbdare. Ore întregi. Ca Fondul Naţional de Investiţii. Îţi veghează somnul. Te culci cu ei şi te trezeşti cu ei. Nu trebuie să te mai gândeşti la nimic. E suficient să te duci la vot. Da' nici măcar de asta nu e nevoie.

Notezi cu cât mai mare exactitate ceea ce spune un moderator al unui talk-show (eventual un analist politic dacă ai noroc, uau!) şi gata, poţi să spui ce va urma şi cum trebuie reacţionat într-o situaţie imprevizibilă. De viitorul nostru au grijă alţii. Mult mai înţelepţi decât noi şi ca urmare mult mai conştienţi de ceea ce avem nevoie. Ia de exemplu un lider de partid.

Păi cum să te contrazici cu el? Ce'şti nebun?! Păi dacă el ştie exact cum trebuie să meargă lucruile, tu ce treabă mai ai? Tu trebuie doar să alegi între două-trei creiere care să îl înlocuiască pe al tău. Cum adică să crezi tu că domn' preşedinte al nu ştiu cui ar putea să greşească?! Animalule! Păi ce, el este om??!! Nu! El este lider.

Altceva, altă categorie umană. Dacă e vorba de un ziarist, bun şi asta. Un ziarist, la rândul domniei sale, face parte tot dintr-o specie mult evoluată a embrionului uman. De exemplu, dacă un ziarist mimează bunul-simţ, dumneavoastră, stimate telespectator, ascultător sau cititor trebuie să vă simţiţi foarte nesimţit, să vă fie ruşine cu ceea ce aţi făcut în ziua cu pricina, cu viaţa dumneavoastră, în general, şi să vă hotărâţi că aşa nu se mai poate, trebuie să îngenuncheaţi, o dată pentru totdeauna, în faţa celor care strigă la noi.

Probabil că eu şi cu dumneavoastră suntem cei mai proşti oameni din lume. Dacă ai curiozitatea de a asculta şi a privi televizorul, dacă ai răbdarea de a citi o analiză dintr-un ziar, îţi dai seama că de fapt nu ştii nici cum să traversezi strada. Şi că în viaţă fiind încă, şi aducându-ţi aminte că ai crezut cândva că poţi să reprezinţi ceva pe lume, tot ceea ce îţi mai rămâne să spui este sictir, gloria mundi!