x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sigur ca da…

0
02 Dec 2004 - 00:00

Piata politica e aceeasi de 14 ani. Nimic nou sub soare, nimic nou sub nori. Aceiasi politicieni, aceleasi discursuri, aceleasi promisiuni, aceleasi galceve, aceleasi rafuieli la Alba Iulia, aceleasi orgolii de ziua nationala si la Arcul de Triumf.

Click pentru a mari imaginea
Alegeri contestate, declaratii retrase, abandonate, intepaturi si piscaturi prin ziare si cam atat. Piata politica mi se pare ca si-a pierdut sansa de a evolua, o data cu societatea.

Pietele comerciala si financiara sunt insa in plina ascensiune. Nu sunt pe culmi, dar tind sa ajunga. Aici, cu-adevarat, se simte progresul: cu poticnelile si piedicile firesti, dar cu izbanda, intr-un final fericit. Romanii au puterea - pentru ca iti trebuie putere, rabdare si tutun, la greu, pana la leul greu, sa ignori balacareala si lancezeala politica - sa-si vada de treaba, in tot vacarmul politicianist.

Romanii s-au dezlantuit in cordoane, randuri, rauri, ramuri de consumatori. Producatori ceva mai putin, dar mari consumatori din belsug. Sarbatorile bat la usa, asa ca iata un bun prilej pentru ca romanii sa invadeze hipermarketurile - oaze capitaliste in care jocul cererii si-al ofertei functioneaza din plin, nu doar la limita papagalului care a invatat doua cuvinte : "Cat costa?" si care se crede sef peste economia de piata.

Vanzarile din hipermarketuri cresc, de sarbatori, cu peste 30%. E-adevarat, sunt si bonusuri, unele dintre ele sesizabile, dar, mai mult ca orice reducere, "capcana" in complexele cu de toate este randuiala de pe rafturi. Acelasi produs in zeci de variante face ca si cel mai cumpatat client sa se lase, pana la urma, sedus de cat mai multe alimente, bauturi, cosmetice, haine, jucarii, carti, electronice, suveniruri etc., pe care ajunge sa le arunce in cos de-a valma, neputandu-si reveni din mrejele cumparatului haotic, fie ca trebuie, fie ca nu e musai.

Si uite-asa, imaginatia pentru aranjarea rafturilor creste, vanzarile infloresc, multumirea cumparatorilor e garantata, profitul firmelor urca, deficitul clientilor se largeste. Si cu buzunarul plin si portbagajul burdusit nu se poate. Sau se poate numai la unii.

Si dincolo, pe pietele financiar-valutare, e miscare si dezvoltare. Dolarul scade, euro cand scade, cand urca. Leul se infoaie, dobanzile se pipernicesc. Evolutii peste tot. Tot pe altarul unor sarbatori reusite se schimba, acum, valuta in lei, ca sa fie de-ajuns la cumparaturi, se contracteaza imprumuturi, leasing-uri, se iau carduri pentru nevoi personale. Pe scurt: banii se misca uluitor.

Chiar daca sunt si efecte colaterale - absolut inevitabile - zumzaiala din economie este de preferat amortelii din politica. Lentoare in evolutie, pentru ca acolo spiritele se incing, dar raman, dupa razboi, tot inerte. Politicienii numara voturile, iar electoratul banii. De buzunar si de platit - dupa sarbatori - ca sa nu stricam acum cheful.

Cine e mai castigat? Sigur, pana la urma, cei care tin cont de numaratoarea inversa a dezvoltarii noastre, cea care nu mai are rabdare sa asiste la balciul balcanic, jalnic improvizat, ori de cate ori ni se iveste sau ni se nazare vreo ocazie.

La politica suntem lamentabili, dar la economie avem chair talent, simt, intuitie. Nu sunt un urmas al lui Nostradamus, dar, dupa toate semnalmentele, pacientul Economia se va insanatosi de la sine, se va intrema fara ajutorul medicului Politica - plictisit sa tot faca analize si sa tot prescrie doctorii, desi asa isi castiga banii si respectul.

Dar, ca in reclama mult-difuzata a unei celebre marci de ciocolata - fina - doctorul din povestea noastra isi intreaba pacientul: "Mai ai nevoie de mine, draga Economie, sau te descurci singura?" Iar rapunsul il stie toata lumea: "Sigur ca da...!" Cu ironia de rigoare.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de