Silogismul

Si acolo unde toti sunt vinovati de toate, nimeni nu e vinovat de nimic.
Una din metodele substituirii prezumtiei de nevinovatie cu prezumtia de vinovatie este folosirea silogismului. Procedeul ramane extrem de parsiv, caci nu tot omul de buna credinta poate deosebi, de la prima ochire, substituirea unui silogism adevarat cu unul fals.

Prin anii ’70, un poet scria cam asa: "Toti oamenii au problema Venetiei./Numai venetienii nu au problema Venetiei./Deci, venetienii nu sunt oameni". Cum poetul mai semnase si versul "Miroase a sarmale peste muntii Carpati", care lasase muti de admiratie cativa dintre prietenii mei, falsul silogism despre venetieni i-a cucerit definitiv.

Noroc cu Internetul, prin intermediul caruia azi ne putem verifica cunostintele in domenii ce nu ne sunt foarte apropiate. Iata o comparatie simpla din care se poate invata diferenta de mecanism intre silogismul adevarat si cel fals. "P1" reprezinta prima premisa. "P2" reprezinta a doua premisa. "C" reprezinta concluzia. Silogism adevarat - P1: "Toti oamenii sunt muritori". P2: "Socrate este om". C: "Socrate este muritor". Silogism fals - P1: "Am tot ce nu am pierdut". P2: "Nu am pierdut un milion de dolari". C: "Am un milion de dolari". Daca subscriem logicii falsului silogism, suntem mai toti milionari in dolari. Suntem?

Un dibaci practicant al falselor silogisme se dovedeste dl Sorin Rosca Stanescu in reinnoita sa cruciada de a demonstra ca dl Dan Voiculescu a fost securist sau a colaborat cu Securitatea. Iata trei dintre ele. Primul: "Voiculescu spune ca din livretul sau militar nu rezulta vreo legatura cu Securitatea si ca el are doar gradul de sublocotenent. Exact acelasi lucru scrie si pe livretul meu militar. Iar eu am avut legaturi cu Securitatea". Concluzia? Si Voiculescu a avut legaturi cu Securitatea.

Al doilea: "Voiculescu se apara, afirmand ca a fost urmarit informativ de Securitate si, prin urmare, nu putea fi colaborator sau angajat al ei. Eu am fost urmarit de Securitate, dispun de toate probele in acest sens si, totusi, am fost colaborator al acestei monstruoase institutii". Concluzia? Si Voiculescu a fost colaborator al "monstruoasei institutii".

Al treilea: "Voiculescu arata ca dispune de un certificat de buna purtare, emis de CNSAS, conform caruia el nu a colaborat cu Securitatea ca "politie politica". Eu dispun de un certificat si mai puternic, care spune ca nici macar nu am fost informator al Securitatii. Si am fost". Concluzia? Si Voiculescu a fost informator al Securitatii.

De fapt, concluzia cea mai periculoasa a celor trei false silogisme ar putea fi ca si noi, toti ceilalti care nu avem de-a face cu conflictul dintre cei doi, am fost ce recunoaste ca a fost directorul ziarului "Ziua". Si asta pentru ca -- incepand cu actele de botez, trecand prin livretele militare si sfarsind cu certificate obtinute de la CNSAS - documentele noastre spun ca suntem curati. Este o clasica amestecare a vinovatiilor personale cu vinovatii colective, din care trebuie sa reiasa ca "Lasa, domne, toti am/au fost niste canalii". Si acolo unde toti sunt vinovati de toate, nimeni nu e vinovat de nimic.

Un alt element ce ma obliga sa fiu precaut fata de felul in care intelege dl Stanescu sa dovedeasca vinovatiile dlui Voiculescu este faptul ca cel dintai minte prin omisiune. "Am recunoscut public si am regretat aceasta colaborare", scrie domnia sa. Adevarat. Numai ca uita sa adauge tocmai esentialul - a recunoscut public abia dupa ce dosarul sau a fost scapat "din greseala" pe piata de "monstruoasa institutie".

Ii asigur pe dl Stanescu si pe admiratorii domniei sale ca, de apar probe irefutabile in legatura cu acuzatiile ce i se aduc astazi dlui Voiculescu, voi fi primul care isi va scoate palaria in fata directorului de la "Ziua" si il voi arata cu degetul pe dl Voiculescu asa cum nu a fost inca nimeni capabil sa o faca pana acum. Pana atunci, insa, pentru mine unul prezumtia de nevinovatie ramane in picioare.