x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Simtul politicii

Simtul politicii

de Tudor Octavian    |    31 Ian 2006   •   00:00
Simtul politicii

"Ce-ar fi sa ma port si eu macar o zi ca un om politic cunoscut?", si-a zis domnul Cotarla. Si pana sa apuce copiii sa-ntrebe "Ce faci, tata?" a inhatat toata carnea din oala cu ciorba.

"Ce-i cu tine, Costele - s-a minunat si doamna Cotarla - , doar n-ai innebunit?!" "Tu, opozitie, sa taci - a pus-o la punct barbatul - , ca acus instaurez dictatura luminata si va trec pe supa ecologica!" Unul dintre copii a intins mana sa ia un zgarci, dar domnul Cotarla, un destoinic muncitor necalificat, care in afara de salariul de baza pe economie mai scotea un ban frumos si din plimbatul cainilor la vecini, a fost categoric. "Sa nu-mi spuna mie minoritatile cum sa ma port la mine acasa!"
Intre felul intai si felul doi, tanara democratie din familia Cotarla a mers cum a mers, dar la tocana de cartofi cu carnati domnul Cotarla a privatizat carnatii chiar mai repede decat a privatizat toata carnea din ciorba, iar din cartofi si-a umplut farfuria, plus un borcan pe care sa-l ia la serviciu. "Da’ de cand iti iei tu mancare la santier?", a intrebat doamna Cotarla, desi inaintea ei se inscrisesera la cuvant atat cei sase puradei, cat si bunica. Dupa care a inceput sa planga, fapt ce putea fi socotit o motiune de cenzura.

"Costica - s-a pus pe bocit doamna Cotarla - , tu ai pe alta! Cum sa rupi carnatii de la gura copiilor si sa-i duci la curve?!!" "Fa, esti proasta - a domolit-o barbatul - , habar n-ai ce-i aia politica populista. O sa impart haleala cu seful de tura si sa nu-mi zici mie domnule presedinte de scara de nu-l aduc intr-o seara la o bere."

Daca nu si-ar fi propus sa renunte pentru o zi la felul natural de a fi al unui incarcator-descarcator 1 in statia Bucuresti Triaj, poate ca domnul Cotarla nu si-ar fi dat seama niciodata ce simte cu adevarat un politician cunoscut cand descopera ca, orice ar zice si ar face, ramane mereu deasupra Constitutiei. A fost insa de ajuns sa dea pe gat jumatatea de kil de tuica, pe care o tinea ascunsa intre sticlele cu detergenti din camara, si brusc in conceptia despre munca si viata a destoinicului incarcator-descarcator 1 s-a petrecut o schimbare de doctrina. Domnul Cotarla a simtit in sfarsit ce-i betia puterii. S-a imbatat el si altadata cui, dar n-a spart farfuriile si n-a urlat ca acum sa auda tot blocul, "Ma, nenorocitilor, stiti voi cine sunt eu?".

Acum insa parc-ar fi devenit peste noapte senator pe lista. Si-a facut de cap, a tabarat pe vaduva Caranica sa-i cumpere apartamentul cu numai cinci milioane de lei vechi, i-a bagat mana sub fusta femeii de serviciu, promitandu-i c-o ia sa-i mature cabinetul, iar cand administratorul a iesit din ghena de gunoi, unde-si instalase biroul, i-a dat branci pe scari, i-a golit sertarele cu incasarile pe decembrie si, din Gara de Nord, a sunat acasa, anuntand ca pleaca in vacanta parlamentara in Insulele Cayman. "Costica - a urlat la telefon doamna Cotarla - , si noi ce-o sa ne facem?" "Cum ce-o sa faceti, mai, animalelor - a linistit-o domnul Cotarla - , ce, parca aveti de ales? Faceti foame si va pregatiti de alegeri."

×
Subiecte în articol: editorial cotarla