x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Simulacrul privatizarii si vinderea bancilor pe gratis

Simulacrul privatizarii si vinderea bancilor pe gratis

de Ilie Serbanescu    |    22 Aug 2006   •   00:00
Simulacrul privatizarii si vinderea bancilor pe gratis

Prin acoperirea gaurilor de la Bancorex, BCR a fost vanduta aproape pe gratis! Din punctul de vedere al proprietarului real (poporul roman), CEC n-ar fi decat o alta banca data altora pe gratis!

Privatizarea CEC - ajunsa insa practic pe ultima suta de metri - ar putea consolida jenantul simulacru pe care privatizarea l-a constituit in Romania. In axa majora a economiei, ceea ce s-a numit privatizare a reprezentat, de fapt, in proportie cel putin de jumatate, un simplu transfer din proprietatea statului roman in proprietatea nu a unor firme private, ci a altor state: respectiv statul grec (OTE, care a preluat RomTelecom, fiind o companie de stat); statul francez (Gaz de France, care a preluat Distrigaz Sud, fiind o companie de stat); statul italian (ENEL, care a preluat Electrica Muntenia Sud, Electrica Dobrogea si Electrica Banat, fiind o companie de stat); statul ceh (CEZ, care a preluat Electrica Oltenia, find o companie de stat). Nici OMV - care a preluat Petrom si, prin incidenta, controlul exploatarii tuturor resurselor de titei romanesti si a jumatate de cele de gaze - nu este o companie tocmai privata, in masura in care statul austriac este nu numai cel mai important actionar (35%), dar si cel care concentreaza deciziile atat timp cat 45% din actiuni sunt libere pe bursa si, in mod evident, nu pot gasi niciodata o formula de coalizare impotriva actionarului principal.

In cursa pentru CEC au mai ramas doi competitori. Unul din ei, care s-a dovedit ca joaca foarte tare si care pare ca ar si dori foarte mult sa intre semnificativ pe piata bancara romaneasca, este OTP, cea mai mare banca maghiara. Aceasta este doar cu numele privata. Statul maghiar nu este intr-adevar actionar majoritar, numai ca detine asa-numita "actiune de aur", prin care controleaza absolut toate deciziile importante. In caz ca oferta financiara cea mai mare va fi facuta de OTP, caz perfect posibil, statul maghiar se va adauga statelor carora statul roman le-a cedat proprietati in cadrul surogatului numit in mod revoltator "privatizare".

Mai este insa si chestiunea financiara. Se vorbeste in modul cel mai curent ca statul roman ar putea incasa pe CEC vreo 500 de milioane de euro. Pentru ce reprezinta CEC ca afacere poate n-o fi putin. Pentru ce reprezinta insa CEC pentru Romania, suma este o rusine, daca va fi acceptata.

In plus, daca CEC se va privatiza, cumparatorul strain, oricare ar fi acela, nu va accepta sa ia in sarcina controversatul litigiu CEC-FNI, iar statul va trebui sa preia plata despagubirilor pretinse de perdantii de la FNI, pentru ca, vezi Doamne, s-ar fi lasat ademeniti in cumpararea de titluri la fondul de investitii, respectiv tocmai de garantia oferita FNI-ului de CEC. Indiferent cine are dreptate in chestiune, nu este treaba evident a cumparatorului. Acesta vrea CEC fata mare. Si fata mare o va avea! Si, ca atare, precum si in cazul BCR, care, preluand Bancorex, si-a asumat implicit si gaurile de la Bancorex, statul este bun de plata. De fapt, plata o vom face noi, contribuabilii, fraierii de contribuabili romani.

Prin acoperirea gaurilor de la Bancorex, BCR - perla coroanei din sistemul bancar romanesc - a fost vanduta aproape pe gratis! Din punctul de vedere al proprietarului real (poporul roman), CEC n-ar fi decat o alta banca data altora pe gratis!

Macar este ultima! Nu din vreun alt motiv, ci doar din acela ca nu mai exista nici o alta banca, intrucat, daca ar mai fi vreuna, am da-o si pe aceea tot pe gratis!
×
Subiecte în articol: editorial statul