Sincope?

Iara e o localitate de lângă Cluj, cu nimic deosebită de celelalte. O aşezare de oameni gospodari ca atâtea altele în Ardeal. Şi totuşi aici s-a petrecut un fapt nemaiauzit, o întâmplare cum nu s-a mai pomenit în România ultimelor decenii. Câteva sute de locuitori ai comunei, sătui să fie mereu victimele hoţilor şi răufăcătorilor, s-au răsculat împotriva şefului de post. Pe care l-au răsturnat prin vot, ca-n orice comunitate responsabilă şi modernă. "Populaţia e nemulţumită. Se petrec furturi, jafuri, copiii se plâng că sunt tâlhăriţi la şcoală", zice un răsculat.

"La baruri se bat tot timpul (...). Nu te mai simţi în siguranţă în Iara. Toată noaptea circulă cu maşini şi beţi, şi fără permis", îl completează altul. Faţă-n faţă cu reacţiunea, Consiliul local n-a mai avut încotro şi l-a demis pe ofiţerul împricinat. Purtătoarea de cuvânt a Poliţiei din judeţ s-a înfăţişat naţiei televistice ca să ne explice că în activitatea organului s-au înregistrat, într-adevăr, niscaiva... sincope. Simplu şi sec, ca-ntr-o dare de seamă cu indicatori şi cifre de plan. Ceva mai departe, în Dobrogea tomitană, un agent turmentat a adormit în mijlocul drumului.

În maşina de serviciu, vegheat de girofar, mahmur şi el. Când se visa chestor, l-au trezit pietonii, curioşi să-i afle alcoolemia. Cu pielea înflorită de secărică şi basamac, subofiţerul a raportat împleticit că e în... misiune. Mai în vest, la Sânnicolau Mare, un poliţist chiar a plecat în misiune. O misiune din care nu-i chip să se întoarcă vreodată, fiindcă l-au răpus gloanţele interlopilor. Nefericitul şi-a închipuit că pistolul şi uniforma îi sunt îndeajuns să-şi îndeplinească datoria! Sălbăticiunile prăsite de capitalismul barbar de la noi l-au ciuruit în piept şi au fugit în Ungaria, la asasinii lui Marian Cozma, să-şi ceară democratic impunitate penală.

În Argeş, la poale de munte, nişte hoţi de lemne le-au înmuiat oasele poliţiştilor iviţi în cale. Păi, "caraliii" tocmai îi opriseră să-i întrebe de unde au căpriorii din căruţa ascunsă în bezna noptatică. Şi lotrii le-au răspuns cu cazmaua şi bâta până ce "gaborii" au căzut în nesimţire.
Nu şi-n postumitate, din fericire, precum fârtatul bănăţean, avansat în grad de eternitate.

Sincope? Nicidecum, statul s-a descompus într-atât, încât rămăşiţele sale nu mai sperie pe nimeni. Jafurile armate s-au răspândit americăneşte, de parcă am fi trăit dintotdeauna cu revolverul sub pernă. Bandiţii colcăie pretutindeni şi, întărâtaţi de criza în desfăşurare, îşi pregătesc viitoarele lovituri şi crime. Statul le oferă tot mai puţin, a sărăcit şi el, aşa că tâlharii pradă la drumul mare.

Uşor-uşor, teroarea ne înşfacă, ţara tremură de frică şi nu ştiu cine se încumetă s-o apere! Jertfă pentru un stat care îşi ignoră şi-şi abuzează cetăţenii, zău că e de neconceput! Între şpriţul îmbietor şi glonţul ucigaş, veghetorii liniştii noastre publice şi private vor alege invariabil omenescul. Cui îi arde să se joace de-a eroul în vremea disoluţiei statale, haida-de? Cât despre inşii din panourile electorale, programele lor de manipulare a mulţimii cuprind altfel de priorităţi, întotdeauna alăturea de siguranţa cetăţeanului. Da, e adevărată ştirea, în România se mai şi moare la datorie! Să fie tot o sincopă?