Singur acasa 5. La suta.

Toate astea seamana ca doua picaturi de apa cu o serie de filme care ne-au placut mult mie si baietilor mei. Singur acasa, vesnica poveste a unui pusti pe care parintii il lasa din greseala de capul lui in pragul Sarbatorilor. Nu seamana pustiul cu guvernul nostru de azi?

Si de-abia pleca FMI-ul. Ce mai freamat, ce mai zbucium! Pentru prima data dupa multi, multi ani, un guvern se poate juca dupa pohta inimii cu bugetul, cu sindicatele, cu nervii cetateanului, cu banii tuturor si, nu in ultimul rand, cu vorbele. Pentru prima data nu mai stau cu ochii pe el contabilii internationali obsedati de ideea ca nimeni nu poate cheltui mai mult decat are fara sa faca datorii al caror rost ar trebui sa-l chibzuiasca foarte bine. Singura opreliste in fata unui dezmat general e bugetul. Dupa aplicarea pompiereasca a cotei unice de 16%, el e la fel de falos ca un pui jumulit. Dar nimic nu poate stavili pofta de distractie. Daca nu are bani, guvernul poate oferi, darnic, cuvinte, cu subunitatile lor monetare: silaba si litera. Modernitatea a inventat moneda de hartie in locul gologanilor de aur si argint. Postmodern, Tariceanu inventeaza moneda din aer.

Toate astea seamana ca doua picaturi de apa cu o serie de filme care ne-au placut mult, mie si baietilor mei. Home Alone, Singur acasa, vesnica poveste a unui pusti pe care parintii il lasa din greseala de capul lui in pragul Sarbatorilor. De fiecare data urmeaza un adevarat dezmat de inghetate, jucarii si filme video, in vreme ce oamenii rai, care incearca sa-i stea in cale, patesc lucruri cumplite, evident, cu pretul altor cheltuieli. Stapan peste carduri, omuletul nostru apasa pe un buton si conturile parintilor se topesc. Nu seamana pustiul cu guvernul nostru de azi? Bine, sunt de acord, cu o singura exceptie: eroul din film e istet si simpatic.

Poate ca nu e chiar asa de rau sa plece FMI-ul. Pentru ca poti sa faci ce vrei. Daca stii ce faci. Adica, daca ai ajuns la maturitate.

Invatamantul a si primit, din vorbe, 5% din PIB. La poarta Palatului Victoria se inghesuie deja functionarii publici, minerii si angajatii de la metrou. Vor veni curand si salariatii sistemului sanitar, va veni toata lumea. Se apropie Craciunul si pustiul e singur acasa. O sa le dea tuturor cate ceva sau nu.

De fapt, banii astia nu exista. Profesorii s-au ales cu praful de pe tabla. La inceputul negocierilor, inca zgarcit cu vorbele, premierul declara inginereste: "Daca dam 5%, depasim totalul logic de 100%!" Ei bine, in final Tariceanu a reusit sa infranga matematica. Sumele propuse de el nu exista in buget, de fapt nu exista nici bugetul, pentru ca nu exista nici macar noul Cod Fiscal, care sta la baza calcularii lui. Cand totul e o vorba, totul e posibil. Suntem singura tara din Europa care habar n-are cat va castiga si cat va cheltui anul viitor. Asa ca s-ar putea foarte bine ca invatamantul sa obtina cinci procente din PIB. Calculam prin toamna viitoare de unde au venit banii astia. Poate vinde domnul Bodu faianta din vestiarele echipelor de fotbal.

Mai e un lucru interesant. Totalul cheltuielilor bugetare e de 15% din PIB. Daca dam la invatamant 5%, si daca insumam ce se prevede pentru aparare (unde tratatul cu NATO obliga la 2,8%) si sanatate (unde se doresc stinse toate datoriile "istorice"), rezulta ca pentru restul domeniilor mai ramane doar ceva mai mult de 1%. Dar aici intra, de pilda, investitiile in programe de integrare europeana (8,7% din totalul cheltuielilor, potrivit premierului, adica 1,3% din PIB), dar si fleacuri cum ar fi ordinea publica, aparatul administrativ sau diverse infrastructuri. Din doua una: sau vom avea un PIB ingrozitor de mare sau avem o nestiinta a administratiei care depaseste orice inchipuire.

E usor de inteles de ce actuala putere se vrea singura acasa. Nu numai fara FMI, dar si fara opozitie. Fara presa. Fara nici un control. Doar asa se pot sustine asemenea politici, doar asa se pot rosti asemenea vorbe. Oare oamenii portocalii rosesc si ei uneori?