Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Iată insă că Traian Băsescu n-a invăţat nimic din lecţia Referendumului. Nutrind iluzia unui vot zdrobitor, preşedintele nu numai că a continua să se comporte ca un client de Golden Blitz, dar, mai mult, şi-a accentuat pănă la paroxism deficienţele de personalitate.
Vineri, 18 mai 2007, cu o zi inaintea Referendumului, publicam in Jurnalul Naţional un editorial al cărui titlu suna niţel ciudat: "De ce trebuie să invingă Traian Băsescu".
Plecănd de la realităţi, prevedeam o victorie zdrobitoare a preşedintelui suspendat. O victorie pe care o puneam alături de erorile campaniei duse de Coaliţia antiprezidenţială, de sentimentul romănilor că totuşi Traian Băsescu n-a comis fapte atăt de grave in stare să justifice o sancţiune atăt de dură precum demiterea, pe seama a ceea ce numeam Sindromul Băsescu. "După ani intregi de politicieni serioşi şi vedete de bun-simţ - scriam - , romănii au simţit nevoia unor personaje de telenovelă, prin pitorescul lor departe de exigenţele Europei civilizate (...). Traian Băsescu intruchipează perfect acest model." Consideram totuşi că acest sindrom e trecător: "Desigur, cu trecerea timpului, acest model se va epuiza şi romănii, sătui de scandaluri ieftine de circ politic, dar mai ales simţind pe pielea lor ce inseamnă să ai un şef de stat precum Traian Băsescu, se vor indrepta către modelul european de funcţionare". "Pentru ca acest Sindrom să dispară - concluzionam - trebuie ca Traian Băsescu să se intoarcă la Cotroceni. Şi nu oricum, ci in triumf. Incapabil să inveţe ceva din viaţă, ahtiat după rating, lipsit de luciditatea bărbatului de stat, el va vedea in votul de sămbătă doar confirmarea felului său de a face politică."
Referendumul m-a contrazis niţel. In ciuda sumelor inspăimăntătoare de bani negri aruncaţi in joc de cercurile mafiote din jurul Cotrocenilor, a negustoriei dintre Traian Băsescu şi părintele FNI, Sorin Ovidiu Văntu, a fraudelor comise de structurile PD rămase intacte intr-un guvern Tăriceanu extrem de slab, cu un ministru al Internelor şi Reformei Administrative care e doar de formă ministru, Departamentul conducăndu-l mai departe Vasile Blaga, scorul lui Traian Băsescu a fost mediocru.
Deşi Suspendatul a răguşit chemănd romănii să iasă la vot pentru a-i dovedi că s-a logodit cu Poporul, deşi Referendumul constituia o premieră in istoria Romăniei moderne, electoratul n-a mers la urne. Cu chiu, cu vai, fraudănd pe rupte, comiţănd ilegalităţi flagrante, structurile PD şi serviciile secrete i-au muls o prezenţă de 44,25%. Mai mult, in condiţiile acestei slabe participări, peste două milioane de romăni au ieşit din case pentru a vota demiterea lui Traian Băsescu. N-a fost, aşadar, votul zdrobitor pe care-l prevedeam.
Mă aşteptam astfel ca Traian Băsescu să tragă din acest vot concluzii lucide. Una dintre acestea era următoarea: Dacă după Referendum va continua să se comporte la fel ca inainte, celor două milioane de romăni li se vor adăuga in timp o parte insemnată din cele zece milioane care n-au ieşit la vot. Proces fatal, dacă ne găndim că nu-i exclus ca mulţi să nu fi ieşit la vot zicăndu-şi: dă-l incolo, să-l demită, noi nu sărim să-l apărăm! Iată insă că Traian Băsescu n-a invăţat nimic din lecţia Referendumului.
Nutrind iluzia unui vot zdrobitor, preşedintele nu numai că a continuat să se comporte ca un client de Golden Blitz, dar, mai mult, şi-a accentuat pănă la paroxism deficienţele de personalitate. Zvonurile şi chiar ştirile sugerau un Traian Băsescu violent cu toţi cei care cutezau să nu-i spună, răcnind: Să trăiţi!
După Referendum, această slăbiciune a devenit publică, Traian Băsescu i-a smuls telefonul mobil unei ziariste, a făcut-o ţigancă impuţită, a interzis unei echipe de televiziune accesul la Cotroceni, de parcă ar fi fost moşia lui, i-a atacat in discursuri publice pe toţi cei care au indrăznit să-l suspende, a venit in Parlament pentru a insulta principala instituţie a statului de drept.
In cei doi ani de mandat, Traian Băsescu a lăsat să se inţeleagă că nu acceptă democraţia reprezentativă, mentalitatea sa fiind una de Lukaşenko al Romăniei. După Referendum, domnia sa şi-a exprimat public preferinţa pentru democraţia de Republică Populară, declarănd, pe peluza Teatrului Naţional, nu departe de bustul lui Caragiale, că se va intălni cu Poporul in cadrul democraţiei directe. S-a vorbit inainte de Referendum despre părerea mai mult decăt bună a preşedintelui despre el insuşi, depăşind-o pe cea a lui Nicolae Ceauşescu. După Referendum, Traian Băsescu a atins ameţeala de a declara, in Catedrala de la Sibiu, că victoria sa a dat curs voinţei lui Dumnezeu.
Cei doi ani şi ceva de mandat au lăsat să se intrevadă că Traian Băsescu e capo di tutti capi al unor grupuri de interese nelegitime. Năpustirea sa asupra demisiei Guvernului Tăriceanu şi sugestia unui guvern PD-PSD trădează obsesia de a readuce PD cu orice preţ la guvernare.
De ce? Pentru că grupurile care i-au finanţat campania electorală ii flutură prin faţă chitanţele. Dovedind că n-a inţeles nimic din lecţia Referendumui, Traian Băsescu s-a intors la Cotroceni hotărăt să vindece poporul romăn pentru totdeauna de Sindromul Băsescu.
