Sluga perfectă a ajuns capul mafiei

Umil, dar mai degrabă cu o naturală modestie care nu trăda un Uriah Heep în devenire și grotescul servilismului zugrăvit de Dickens. O mapă veșnic atârnând la subțioară era însoțită de disponibilitatea de a răspunde la orice întrebare a ziariștilor, însă numai după îngăduința de a verifica timp de câteva momente ca nu cumva să dea o informație greșită. Un singur exces în toți anii de deputat, o agendă zgâlțâită isteric și câteva cuvinte șuierate metalic aveau să prevadă ieșirile de mai târziu: “Derbedeul dracului!”. Monstruoasa repeziciune a parvenirii, asociată cu compexele fizice și suferințele strivirii sub permanenta umilire din partea celui pe care l-a slujit până la zăngănitul cătușelor au produs un schimonosit exemplu pentru toți cei care vremelnic se preumblă prin lumea asta politică: portretul slugii perfecte! În tușele lui groase puțini aveau să zărească și dublura: micul Boc nu putea doar să-și preamărească stăpânul! Dacă Gala Bute a fost strict întru servirea Elenei Udrea, se pune întrebarea jaful de la ANRP a fost doar întru satisfacerea lui Cocoș, a lui Oltean? La Boc, despre care Sandu devoalează că i-a dat 300.000 de euro șpagă pe lună, să nu fi ajuns nicio mapă cu milioane de la Cocoș? Din transferarea la Cluj a mafiei lui Negoiță cu turcii de la Kiat, Boc să se fi ales doar cu telenovela ursulețului de pluș, în timp ce Apostu a luat șpaga singur și s-a dus la închisoare?

Documentele prezentate vineri la Exces de putere dărâmă definitiv mitul preacinstitului premier al celei mai corupte guvernări, omul care trăiește în același apartament la bloc și conduce o mașină modestă în timp ce camarila băsistă a făcut miliarde de hoții. Boc nu a rămas slugă! A devenit și el cap mafiot. Pentru care nu există culoare politică, pentru care aparentul adversar politic este partener de nădejde în secat bugetul public. Exemplu mafiei de la Cluj arată că și la Guvern Boc nu doar a închis ochii, a băgat și mâna. Și o mână micuță poate intra adânc în bugetul construit pe suferința celor cărora le-ai luat de la gură mințindu-i că-i criză mondială, amenințându-i că-și vor pierde și pâinea și locul de muncă. Acum, mâna mânjită e împinsă ferm de alte mâni, și mai experimentate în jaf, pentru a rămâne în preajma banilor. Sondajele spun că va reuși. Mâinilor murdare de jaf li se mai adaugă o mână colectivă: clujenii și-o fac cu mâna lor!