Slugi ieftine

Cele cateva cotidiene ale Puterii, care agonizeaza inca din anii in care au fost inventate, isi platesc mizerabil angajatii. Acestia ar fi putut sa plece la publicatii mai generoase, unde s-ar fi exprimat mai relaxat, totusi stau cu fruntea plecata si scriu la comanda. Nu neaparat contra convingerilor lor, oricum la comanda. De ce au ales calicia si umilinta, de ce raman loiali unor cauze intr-o continua schimbare si isi chinuie familiile cu niste lefuri de zilieri, iata cateva intrebari care par a impune raspunsuri. Daca nu le zgan­dareste nimeni, e pentru ca nimeni nu citeste cotidienele acestea obscure si oportuniste de put si pentru ca e vorba de o mana de oameni, nu de redactii mari.

Un motiv ar fi acela al salariului mic, dar sigur. Numai ca sala­riul e el mic, nu si sigur. Partidul da bani cu taraita si daca subven­tioneaza inca publicatiile fantoma, e ca sa se poata zice ca are ziar. Partidul cunoaste cat de degeaba sunt publicatiile de partid si n-are nici o adiere de respect pentru jurnalistii sai de casa, insa ii tine pe statele de plata, fiindca asa cere obisnuinta. Ziaristii de la foile de partid stiu ce gandesc despre dansii redactorii din presa mare. Macar daca ar fi dispretuiti, dar nici de dispret nu au parte. Sunt ignorati. Nu merita sa-ti obosesti judecata cu soarta unor resemnati. In ziaristica nu-i niciodata tarziu sa te revolti contra starii in care ai ajuns si s-o iei de la capat. Ideea-raspuns care se intrevede ar fi aceea ca exista si o categorie de slugi, care se simt realizate ca slugi doar daca sunt batjocorite de stapani. Oameni croiti pe dos, pe care libertatea, cu bunele si cu relele ei ii sperie. Sunt oameni nascuti sa aleaga intotdeauna gresit, ca sa aiba pe cine da vina pentru conditia lor de slugi ieftine.

Unii scriu la foi care nu au nici macar pret de vanzare. Sunt strecurate, in marile redactii, pe sub usi, ca in vremuri de clandestinitate. Multe din articolele viermuind de ura si de toate frustrarile din lume sunt indreptate contra acestor mari redactii si nu ne­apa­rat pentru a-i multumi astfel pe sefii de la partid. Cateva din slugile rau platite au scris un timp la cotidienele private. N-au putut sa tina pasul, au fost prinsi cu santaje si mita, au blamat nevinovati fara acoperire faptica si, tot trecand de la o redactie la alta, s-au centrifugat spre imundele pu­blciatii de partid. Sunt, de fapt, turnatori, nu gazetari. Dar turnatori la vedere, cu sustinere po­litica si cu aco­pe­rire in faci­li­tatile morale ale de­mo­cratiei. Daca vremurile s-ar rasuci, ar mai castiga un ban pe chitanta de la politia ideologica. Dumnezeu sa-i ierte, ca pe pamant lumea e prea ocupata ca sa se consume cu iertarea celor infirmi sufleteste.