x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Slujba mea? E in vama

0
06 Mar 2004 - 00:00

In Portul Constanta, in containerele care au sosit saptamana asta se afla o incarcatura mai valoroasa decat am platit pe ea: cateva sute de slujbe.

Nu le-am creat noi, ci o companie de IT al carei nume e prea celebru ca sa-i mai dam acum o mana de ajutor.

Important e insa fenomenul. Se numeste outsourcing si functioneaza cam asa: o companie straina, sa zicem producatoare de frigidere, descopera ca plateste prea mult pentru angajatii care raspund la telefon clientilor cu reclamatii. Fiecare lucrator cu publicul din Franta ia pe treaba asta macar 1.500 de euro pe luna, la care se adauga costul biroului, al taxelor locale si asa mai departe.

Ce-ar fi, s-au intrebat oamenii de afaceri, daca am instala birourile cu telefonisti in alta tara, undeva unde salariile sa fie doar o zecime din suma asta, iar pretul total, inclusiv convorbirile internationale, sa fie mai mic decat ce platim acum? Raspunsul a venit simplu, dupa cateva experiente in tari indepartate, dar cu oameni foarte ieftini: e o idee care trebuia sa ne vina mai de mult!

Vreme de un deceniu si mai bine, India a fost starul acestui tip de business si a inghitit fara indigestie slujbe de tot felul: de la telefonisti la programatori si la graficieni. De partea cealalta a lumii, peste Ocean, tipii dati afara din slujbele pe care le-au preluat indienii au protestat, insa n-au avut ce face. Spre deosebire de alte tari mai intens sindicalizate, America stie ca o afacere merge atunci cand castiga bani, nu cand produce slujbe sociale, cu priza la electorat.

In sfarsit, nu despre asta e vorba. Ci despre faptul ca soarele acesta cu dinti al outsourcingului a inceput sa lumineze si pe strada noastra. Nu de ieri, sigur: sunt companii romanesti care opereaza callcentere pentru altii inca din deceniul trecut. Dar acestea sunt doar cateva zeci de slujbe, mizilic fata de cele cateva mii care se pregatesc sa intre in tara anul asta, daca avem noroc.

Practic, asta inseamna un singur lucru: cateva mii de romani vor emigra cu job-ul, ramanand insa aici cu trupul si locuinta. Sigur, nu vor avea salariile din Occident, insa vor castiga ceva mai bine decat cei din jur. Specificul muncii lor va fi insa unul cu adevarat science-fiction: ei vor fi lucratori globali. Clientii lor ar putea sa sune de la New York sau Tokio, iar softul pe care il scriu ar putea sa mearga sa opereze masinarii in Singapore. Pentru asta, pe langa pregatirea de specialitate au nevoie de atuul cu care si-au inceput business-ul si indienii: cunoasterea culturii globale. Nu stim exact din ce e facuta materia asta, insa cu siguranta contine ceva engleza, precum si - neaparat - lista completa cu albumele Madonnei, din 1982 si pana astazi, la care adaugati meniul de operare a primului sistem de jocuri de mare succes in Romania, pe numele lui Sinclair Spectrum.

Nu ca toate lucrurile astea ar folosi la ceva: ele pur si simplu construiesc un fundal de experiente comune, mai importante in comunicare decat perfecta cunoastere a limbii si obiceiurilor.

In practica, asta inseamna un lucru bizar si neasteptat: s-ar putea ca adolescentii care astazi isi pierd vremea pe canalele cu muzica si stau cu orele pe chat sau la jocuri video sa aiba mai multe sanse pe piata muncii intr-o Romanie membra a nu stiu carui club economic (sa-i spunem UE, daca mai avem ceva sperante pe-aici...). Din nefericire, reciproca e valabila: parintii lor, care spera inca in repornirea fabricii de soda, n-au prea multe sanse sa puna mana pe slujbe care presupun contactul intre civilizatii.
Chiar si numai cel de la telefon..

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de