x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Şmecheriile ieftine nu îl pot salva pe Mutu

0
Autor: Dan Dumitrescu 02 Feb 2010 - 00:00
Adrian Mutu a ratat în meciul cu Italia penaltiul care ar fi dus România în optimile lui Euro 2008. Visarea unei nesperate ascensiuni a naţionalei României a fost spulberată de acel moment nefericit. Deziluzia profundă nu a generat însă vreun curent anti-Mutu. Raţionali fiind, comentatorii evenimentului s-au rezumat la felurite definiţii ale ghinionului. Peste timp, la Belgrad, într-un alt meci decisiv, Mutu a avut o prestaţie execrabilă. A jucat mai mult pentru adversar, a căutat şmechereşte galbenul care l-a absolvit de corvoada meciului pe care naţionala urma să-l susţină în compania Insulelor Feroe. Cu toate acestea, imediat după joc, se înfiripase scuza unei zile proaste care poate apărea în cariera unui jucător, oricât de valoros ar fi el. Mai târziu aveam să aflăm despre fuga lui Mutu din cantonamentul naţionalei. După acest gest de un derbedeism fără cusur, scuzele n-au mai cauţionat atitudinea nesimţită a jucătorului faţă de naţională. Răzvan Lucescu, deşi nu a formulat public vreun verdict, a lăsat să se înţeleagă că va renunţa la serviciile lui Mutu.

Reacţia lui Mutu a fost una pe măsura inconştienţei care l-a determinat să dea în gropi şi cu alte prilejuri. El regreta doar faptul că neconvocarea îl poate îndepărta de realizarea unor recorduri personale. Atunci am publicat în Jurnalul articolul intitulat "Drogul prostiei l-a terminat pe Mutu", din care citez: "Adrian Mutu este acela care-şi revendică obraznic statutul de lider al generaţiei sale. Spunea el, după ce a aflat că Răzvan Lucescu va renunţa la (de) serviciile sale, că ar fi fost singurul capabil să doboare recordul lui Hagi. Se gândea probabil Mutu, cel aflat în activitate, că are 29 de goluri marcate pentru naţională, în timp ce Hagi nu mai poate adăuga nimic la zestrea celor 35 de goluri cu care şi-a încheiat cariera. Dar când Mutu, oricât de talentat ar fi el, şi-a drogat cariera printr-o doză de prostie incalificabilă, cutezanţa comparării cu Hagi este egală cu o cruntă obrăznicie. Hagi a marcat 35 de goluri, în timp ce accepta cu generozitate să se subordoneze cu rafinată umilinţă intereselor echipei naţionale. Adrian Mutu, în schimb, a încercat să-şi subordoneze echipa naţională în interes propriu. Nu intru în amănunte. Ar fi umilitoare pentru Adrian Mutu".

"Amănuntele" pe care îmi propuneam să le ocolesc atunci nici nu mai au importanţă acum. Adrian Mutu şi-a împrospătat arsenalul gafelor prin care şi-a lucrat cariera. Rezultatul pozitiv al controalelor antidoping îl situează în centrul unui conflict teribil. Deşi supăraţi pe Mutu, nu-l putem abandona. Subiectivi fiind, nu dorim decapitarea lui Mutu. Şi mai subiectivi fiind, îndrăznim să gândim că Mutu ar putea fi chiar graţiat. Şi tocmai de aceea ne irită motivele stupide pe care Mutu le invocă în apărarea sa. El nu poate juca pe cartea victimei inocente. Nu-l crede nimeni când spune că n-a făcut nimic rău, că a fost păcălit de prospectul mincinos al medicamentului folosit. Până la prospect, Mutu a comis erori pe care trebuie să şi le asume. Căinţa îi poate sensibiliza mai degrabă pe judecători decât ascunderea pe după plopi. Şmecheriile ieftine sunt uşor detectabile şi produc impresie deplorabilă.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de