Soclu mic, ca vine statuia!

Mic si rau. In istoria romanilor, e un model cunoscut: televizorul Sport, automobilul Lastun, rachiul la cutie de carton (ala de se bea cu paiul) si politicianul Gigi Becali. Sunt toate ambalaje mici pentru promisiuni mari: fericire instant (in cazul spirtoaselor) sau salvarea tarii in maximum sapte zile (in cazul patologic al lui G.B.).

Nu stii ce anume atrage publicul la el: sa fie destinul de imbogatit suspect sau combinatia neasteptata de lecturi terminate intr-a patra si debit verbal a la Paunescu? Mister. Cert e ca lumea il asculta pe Becali. Si cateodata ii da dreptate - lucru usor, mai ales ca nu-ti propune lucruri complicate. Intr-o lume in care multi ne umilesc cu solutii sofisticate la probleme globale, Becali scoate bata de dupa usa si rezolva cu sete orice problema: de la densitatea maxima de tranzistori pe chip-uri si pana la sensibilitatile etnice ale eschimosilor. Retorica lui politica, probabil extrasa din volumul "Istoria Romanilor pentru uzul fotbalistilor", e un cocteil de sange stramosesc si pamant sfintit, pe care unii il scuipa, dar pe care pe altii ii adoarme si-i face sa viseze frumos. Ce anume viseaza, cat doarme ratiunea. O tara ca soarele sfant de pe cer, de exemplu. Crezul Capitanului, gata sa fie dus mai departe prin aceleasi metode. Brute se gasesc.

Pana atunci, "Ce, adica vrei sa zici ca sunt prost?". Pare sa fi a devenit parola cu care orice mitocan spera acum sa intre direct pe sticla si-n lumea buna a Bucurestiului. O data cu ea, defectele de caracter si educatie se transforma ca prin minune in asset-uri personale. Omul e cineva nu pentru ca stie, a invatat, e capabil sa faca sau sa viseze. Nu, in lumea pe care ne-o propune Becali, omul e cineva pentru ca e in stare sa semene cu mai multe animale dintr-o data. Nu toate domesticite si utile umanitatii.

Totusi, sa nu uitam ca vorbim despre un distins reprezentant al comunitatii de business. Becali pare sa aiba bani, iar unii dintre romani par sa respecte chestia asta fara sa puna intrebari stupide, nu asa cum face de vreo cateva saptamani Parchetul. Business-ul lui a constat in a cumpara ieftin si a vinde scump, de obicei teren. Asta, oficial. Tot oficial, familia mai comercializeaza si fotbalisti. Un alt business minunat, in care taxele sunt o adiere de vant pe deasupra capului, din viteza decapotabilei. N-ai sa auzi niciodata in publicatiile de specialitate de rezultatele pe ultimul semestru ale companiei Becali SRL, sau cum s-o fi numind ea. Omul e un latifundiar de moda veche: nu da socoteala nimanui. Si nu se lauda decat cu fisicurile de bancnote, nu cu EBIT DA.

Intr-un fel, Gigi e ultimul supravietuitor al capitalismului salbatic romanesc, acela al rulmentilor dusi in rucsac in Turcia si a dozatoarelor Tec. Insa, in vreme ce acei oameni de afaceri s-au dus la MBA cu profitul din primii ani, Gigi a investit in imagine. Iar aici nu mai e deloc de moda veche: satul de politicienii care fac acordul si vorbesc incet in microfon, sa nu strice membrana, poporul asteapta acum de la alesii sai vorbe mari, grele si multe. In privinta asta, Becali a facut trei scoli: Facultatea de Basi, Masteratul in Medii si Doctoratul Hororis Causa in Inalte. E greu sa-l depasesti in volum si debit, tot asa cum nu mai poti opri apa la veceu, dupa ce ai tras lantul.

Dincolo de toate, nu omul e de temut, ci audienta lui. Milioanele de mici Becali, care se viseaza in locul lui, nu al lui Balaceanu-Stolnici. Pentru ei, capitala Romaniei s-a mutat deja in Pipera. romania cu r mic, sa nu para mai mare ca Gigi.