Sofia Vicoveanca: "Simt adesea nevoia să încalţ opinci ca să simt pământul românesc!"

"Tin si acum minte cum mama ma tinea in brate dar doar cu mana dreapta, pentru ca avea o papornita cu o iee si o fustita brodata cu arnici pentru mine, iar de gat isi aninase o desaga in care era o bucata de branza si o paine rotunda. Asa am plecat din calea rusilor care intrasera in Buco­vina pierduta." Sofia Vicoveanca, familia ei de oameni harnici si chibzuiti avea o gospodarie cu de toate, cu animale si pamant lucrat temeinic, cu pomi fructiferi si casa de oameni gospodari. Numai ca filosofia idioata a comunismului isi pusese in gand sa-i spulbere pe asa-zisi chiaburi. Romania pierduse din pamantul ei sfant. Superputerile America si Anglia ii taiasera harta ca pe un biftec pentru a-i da lui Stalin ceva de mestecat sa nu-l arda prea tare votca. Si asa au fugit cu o desaga, cu ceva de-ale gurii si cu copiii in brate romanii insapimantati de tavalugul bolsevic din pamanturile sfinte ale Basarabiei si Bucovinei. Biata mama a artistei Sofia Vicoveanca, cu fetita ei de o schioapa au gasit adapost la pieptul tarii-mama, undeva la niste romani primitori din Vicovul de Sus. Au pornit-o de la zero, asa ca harnicia ei a mai ridicat de la pamant o noua gospodarie. Iar fiica ei a ajuns o mandrie de Romanie prin cantul adanc si superb. Deja celebra, marea artista a facut un turneu in Romaniile piedute, in Basarabia si Bucovina. I-a incantat cu arta ei pe romanii orfani de tara din teritoriile luate cu japca. Dar i-a entuziasmat cu repertoriul de folclor bijuterie si pe grangurii comunisti instapaniti in Basarabia si Bucovina de Nord. Dupa ce au bisat-o indelung pe scena, Sofia Vicoveanca le-a cerut o favoare: s-o duca sa revada casa familiei de langa Cernauti ramasa doar in amintirea ei de copil. "Acum in casa noastra gospodareasca era sediul unui colhoz. In usa odaii unde dormeau parintii mei se afla un bust al lui Lenin. Strajuia ideologul comunismului cu barbison roscat intrarea in odaia unde se iubisera parintii mei si ma concepusera pe mine. Nimic nu mai ramasese de fapt din gospodaria noastra. Am plecat cu lacrimi in ochi si, la iesirea pe poarta, deodata am observat langa gard o tufa de macese. Ramasese buchetul delicat de macese in amintirea mea de fetita cand am fugit din Bucovina noastra. Doar atat ramasese din tot ce avusesem." Au intrat rusii cu senilele tancului scrijelind pamantul arat de romanii harnici, si acum marea solista Sofia Vicoveanca simtea ca senilele monstrilor cu tun ii calcasera criminal sufletul. "Cand m-am intors acasa i-am povestit mamei ca am dat o raita pe la vechea noastra gospodarie. Mama a tresarit si m-a intrebat ce mai ramasese din casa si pamantul ei. Am facut imprudenta si i-am destainuit. N-a mai ramas decat o tufa de macese la tatana portii. Atat! Mama a lesinat si m-am chinuit 6 luni sa o aduc pe linia de plutire. Nu mai manca, nu mai dormea." Totdeauna pe scena renumita nostra artista Sofia Vicoveanca apare in opincute. Spune ca prin talpa subtire a opincii simte cu adevarat pamantul romanesc.