x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cufărul cu amintiri. Soldaţii de plumb şi catacombele

0
Autor: Florin Condurateanu 04 Apr 2016 - 21:32
Cufărul cu amintiri. Soldaţii de plumb şi catacombele


Cu mâna stângă mângâia capul câinelui cuminte aşezat la picioarele lui şi cu dreapta a deschis capacul unei cutii de lemn bătrân. Era plină ochi de soldăţei de plumb pe care i-a înşirat printr-un tabiet meticulos pe poziţii de luptă. Sergiu Nicolaescu. Nu lasă să se aştearnă nici o umbră a uitării peste copilăria lui.

„Împreună cu ceilalţi copii din cartier am descoperit în Timişoara nişte tuneluri misterioase. Era de fapt o reţea de tuneluri de peste o sută de ani. Le folosiseră şi turcii, dar le-au intrat apoi pe mâna trupelor germane. Scotocind cu ceilalţi puşti, am găsit şi arme, automate, multe gloanţe, pistoale, chiar şi grenade. Le-am zidit într-o cameră tainică, am ridicat un zid să nu le dibuiască nimeni. Cred că şi acum există cămara armelor din copilăria noastră. Întîmplarea asta m-a inspirat să scriu scenariul şi să fac filmul “Duelul”. Eu, comisarul mă împrietenisem cu nişte băieţandri ascunşi printre ruinele unor clădiri, mi-au devenit aliaţi”.

S-au găsit unii să-l ciupească pe S ergiu Nicolaescu cum că era acaparator, nu se putea abţine să facă pe realizatorul total, scria scenariul, regiza, interpreta rolul principal, schiţa şi costumele, alegea locurile de filmare.

Uită însă că aceasta era pornirea pasiunii pe care o sădea în filmele lui. Şi uită criticii aceştia că Sergiu Nicolaescu a renunţat să-l interpreteze pe Mihai Viteazul, după ce turnase scene multe cu el în rolul principal.

A avut într-o noapte de insomnie revelaţia că nu există un Voievod Întregitor mai potrivit ca Amza. “Amza Pellea este cel mai mare actor de film pe care l-am întâlnit, chiar şi dintre cunoscutele vedete străine”.

Şi bârfitorii ar trebui să nu uite de exemplu că Nicolaescu nu s-a pus în distribuţia unui senzaţional film al său, “Ciuleandra”.

Citeşte mai multe despre:   Sergiu Nicolaescu,   actori,   filme,   cinema

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de