x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Solutia

0
01 Mar 2005 - 00:00

AM NOTAT DE MAI MULTE ORI IN CARNETELE MELE de subiecte urmatoarea propozitie: Pe unii, numai moartea ii domoleste. De cate ori am dat de insemnare, parca imi spunea: Hai, ce te codesti, scrie despre asta!

In cateva randuri, recitind propozitia, am adaugat: … si cateodata nici ea. Despre ultima solutie de izbavire de rau a societatii romanesti, despre faptul ca unii sunt atat de tenaci si lipsiti de rusine in toate cele, incat doar moartea ne scapa de ei, am vrut sa scriu de vreo zece ori. Si de fiecare data am renuntat, pentru ca si libertatea de expresie are un capat. Daca pomenesc despre un ins anume, se cheama incitare la crima. Daca ma refer la o categorie, fata de care mijloacele legale de a o indeparta de la putere au dat gres, e si mai rau. E instigare la dezordine sociala. Totusi, de cativa dintre cei care ies de decenii, cu un maximum de cinism in fata, indiferent ca-i dictatura sau democratie, si sfideaza brutal timpul, oranduirile si cele mai asezate norme ale unei convietuiri civilizate, sunt sigur ca numai moartea ne va izbavi. Exista o solutie si mai dura. Scapam de ei, cand vom muri noi. Ii dispretuim pe gandacii de bucatarie, desi am avea ce invata de la ei. Mult timp dupa ce am strivit gandacul cu pantoful, piciorusul de gandac ramas intreg inca mai misca. Noi ii dispretuim pe gandacii de bucatarie, insa asta nu-i o solutie, pentru ca si ei au un punct de vedere despre noi.

UN DEMNITAR A VENIT LA UN POST TV insotit de cativa malaci. Indiferent cum i se spune muncii pe care o fac, malacii s-au constituit, dupa 1990, intr-o profesie. Ne imaginam ce-i aceea o manifestatie a profesorilor, nu insa si ce-ar putea fi o iesire in strada a zecilor de mii de malaci, a caror indeletnicire e sa existe si sa nu faca nimic in preajma unui om cu bani. O mineriada a malacilor ar dovedi ca mineriadele, de care ne-am speriat atata, sunt niste delicate figuri de stil sociale. Conditia de om care trebuie sa manance bine si sa se antreneze zilnic, pentru ca toate cele 130 de kile ale sale sa fie permanent in alerta de lupta, e peste conditia de soldat nehranit si prost instruit. Uriesenia e o motivatie foarte puternica in sine. Incerc sa-mi inchipui zgomotul facut pe bulevardele Capitalei de cateva mii de bocanci de malaci si ma ia frica.

ANDREEA, DAR CARE DIN ELE? Aceasta e intrebarea pe care mi-o pun cand dau de o Andreea pe coperta unei publicatii porno, in replicile unui interviu de prost gust dintr-un program tv, in titlul unui reportaj de scandal cu implicatii erotice, in explicatiile la o fotografie cu bairam de golani si tarfe. Mamicile ar trebui sa fie mai prudente cand isi boteaza copilele Andreea, fiindca numele a ajuns sa fie ce erau pe vremuri cateva diminutive de bordel. Un alint al cocotei cu ifose de cucoana.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de