x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sorin Oprescu lasă primăria pentru preşedinţie

0
Autor: Razvan Belciuganu 26 Mar 2008 - 00:00

Dom’ Bebe şi-a scos hârbuita Dacie roşie din parcare după ce a fost somat de Primăria lui Marean Vanghelie să o mute mai încolo, pentru a face loc ustensilelor edi­litare.

SCENARII ÎN CIORNĂ
Dom’ Bebe şi-a scos hârbuita Dacie roşie din parcare după ce a fost somat de Primăria lui Marean Vanghelie să o mute mai încolo, pentru a face loc ustensilelor edi­litare. Dacă tot a pornit motorul, dom’ Bebe a plecat, îmbrăcat cu bluza de salopetă, până la Obor, să caute urzici proaspete, poftind la a le înmuia în pilaf. Până s-a dus şI s-a întors cu snopul de urzici, până a căscat gura şi a calculat diferenţele de preţ dintre Piaţa Rahova şi Obor, au trecut vreo cinci ore. Ajuns acasă, în faţa blocului, să i se facă rău. Mândreţea sa de Dacie n-a mai încăput să parcheze pe trotuarul din dreptul garsonierei lui, fiindcă trimişii “Primarului proletar lansat în afaceri” au schimbat vechile şi pipernicitele borduri cu unele de dimensiunea unor stânci. A scrâşnit din dinţi şi şi-a lăsat “Furia roşie” în mijlocul drumului. Când s-a coborât de la volan, dom’ Bebe a făcut un pas spre dreapta, apoi unul spre stânga şi s-a prăbuşit cu tâmpla încărunţită chiar în dreptul ţevii de eşapament.

 

În cealaltă parte a oraşului, unde afaceriştii se dau proletari din punct de vedere politic, se petrecea bine, la un ceai-dansant. Invitaţii lui Ion Iliescu se întreceau în jocuri de societate, ca de sâmbătă, bucuroşi că pe lista gazdei nu se afla şi Mir-cea Geoană. În sufragerie răsunau în surdină acorduri de Chopin, iar oaspeţii suflau în nişte baloane roşii ce aveau desenate pe-o parte simbolul partidului, iar pe cealaltă chi­pul rotunjor al lui Adrian Năstase, din vremurile în care dirija ţara, ca prim-ministru. Nicu Văcăroiu a folosit la umflat balonul niscai heliu, ca să ţină mai mult şi, drept urmare, acum glăsuia piţigăiat, în hohotele  participanţilor: “Adriene, nici nu ştii, cât de mare începi să fii!”. Adrian Năstase a înţeles că, de data aceasta, râsetele erau respectuoase.

 

Pe când complotul era mai în toi şi Ion Iliescu a propus, elegant, să se umfle balonaşele cu compresorul, pe Sorin Oprescu l-a sunat telefonul de serviciu. “Domnule profesor, avem un caz grav. Nu-i dăm de capăt!”, zbiera un asistent al său de la Spitalul Municipal. Chirurgul s-a scuzat şi a părăsit urgent onorata adunare. La spital, Sorin Oprescu şi-a găsit asistentul ascuţind bistu­riile la polizor, semn că era musai să intre în operaţie. Şi-a luat halatul, a înşfăcat mănuşile şi s-a aşezat la căpătâiul unui bărbat trecut de 60 de ani, cu sprâncenele stufoase, dar chel şi un pic zburlit pe tâmple şi cu faţă chinuită. Asistenţii îi dăduseră jos salopeta albastră, dar nu fusese nici un chip să-i ia din mâna stângă punga în care erau nişte urzici. În timp ce îl palpa, un balonaş roşu semiumflat uitat în buzunarul pantalonilor, a început să urce lin, până s-a lipit de tavan. “Inima?”, i-a întrebat doctorul pe colegii săi. “Ceva pe-acolo, dar nu sunt simptomele ştiute”, au dat aceştia din cap. După câteva tăieturi apăsate şi nişte mişcări bruşte, Sorin Oprescu a scos de lângă inima bietului om trei ghimpi. De trandafir. Apoi a cusut şi a răsuflat uşurat.

 

Lui dom’ Bebe i-a mijit ceva-ceva lumină. După aceea, un punct roşu. Mare. Şi mai mare. Când a început să vadă de-a binelea, s-a ivit Adrian Năstase. Dom’ Bebe a ţipat atât de rău, că balonaşul s-a speriat şi a zbughit-o spre podea. Într-atât de abrupt încât a nimerit în bisturiul doctorului. Bineînţeles, pe loc s-a şi spart, cu zgomot.  După ce a fost liniştit şi i s-a spus că a visat urât, pe dom’ Bebe l-au mutat în salon, tocmai când la televizor diagnostica starea naţiunii preşedintele Traian Băsescu. Avea tonul atât de ridicat şi gesturile atât de chirurgicale, precum doctorul Oprescu, medicul lui, care dezbătea starea spitalului pe coridor, încât se auzea până la el.

 

Cum culoarul de spital provoacă ecou, dom’ Bebe a mai putut să audă şi cum doctorului i-a ţârâit telefonul şi a răspuns grăbit. “Sorine, măi dragă, când s-a terminat discul cu Chopin şi au început să-i zică ţambalagiii lui Miron Mitrea, mi-am dat seama că trebuie să facem ceva. Ai da tare bine la Cotroceni, să te războieşti la anul cu matrozul. Până atunci, poate sugerăm primăria, să aduni ceva puncte”, s-a făcut preş ecoul. “Dar nu-s alţii în combinaţie? Baloanele, ţambalele?”, a întrebat candidatul chirurg. “Pe Marean şi pe Adrian îi lăsăm să ardă şi să se consume!”, a priceput dom’ Bebe de ce nu mai are ghimpi în inimă.

Citeşte mai multe despre:   editorial,   bebe

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de