Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 2000, după ce a devenit primar general al Capitalei, Băsescu l-a dat jos pe Petre Roman de la şefia PD şi a schimbat rapid toată conducerea acestei formaţiuni.
Acesta ar putea fi anunţul pe care să-l publice, într-o "anumită parte a presei", Traian Băsescu după alegerile din 2009. O concluzie aproape generală a comentatorilor din presa ultimelor zile: echipa lui Băsescu pierde teren, pentru că repetă la nesfîrşit aceleaşi formule de propagandă de acum trei-patru ani, iar lumea a devenit imună la ele. Un exemplu grăitor l-a oferit însuşi Emil Boc cu cîteva zile înaintea alegerilor. Încercînd să încingă iar grătarul politic din România, care sfîrîia indolent, el ne-a spus că se pregăteşte o lovitură de stat contra preşedintelui şi a invocat iarăşi umbra ameninţătoare a celor 322 de parlamentari.
Emil Boc se referea la o declaraţie a lui Nicolae Văcăroiu, care remarca faptul că şeful statului încalcă tot mai des şi mai apăsat Constituţia şi că asta poate duce la o nouă suspendare. Şeful Senatului vorbea despre o procedură legală, făcută să asigure respectarea legii. Pentru primarul de Cluj, un astfel de demers constituţional ar reprezenta o "lovitură de stat", pentru că ar viza un preşedinte de drept divin, intangibil. Ceea ce uită domnul Boc este un lucru simplu: Traian Băsescu însuşi e cel care şi-a bazat cariera doar pe "lovituri" de toate felurile.
Lovitura de guvern. În 1997, ministrul Băsescu a dat un interviu în care critica atît de dur executivul din care făcea parte încît premierul a trebuit să demisioneze cîteva săptămîni mai tîrziu. E o procedură neprevăzută de lege şi total străină de practicile politice europene. Astăzi, tot staff-ul PD-L ne spune la televizor că un ministru care nu e de acord cu guvernul trebuie să demisioneze. Punct. În 1997, asta nu era valabil.
Lovitura de partid. În 2000, după ce a devenit primar general al Capitalei, Băsescu l-a dat jos pe Petre Roman de la şefia PD şi a schimbat rapid toată conducerea acestei formaţiuni. În 2006 a dat o "lovitură de partid" şi PNL-ului, luîndu-i o felie pentru a o lipi la PD.
Lovitura de primărie. În 2004, acelaşi Băsescu a obţinut un nou mandat la Bucureşti, cerînd cetăţenilor să-i voteze şi un consiliu general şi primarii de sector. Cetăţenii s-au conformat în mare măsura, iar Băsescu a plecat de la primărie în şase luni, fără să facă nimic din ce promisese.
Lovitură de stat? În noiembrie 2004, Băsescu a informat România şi lumea întreagă că alegerile parlamentare au fost fraudate. După ce a obţinut efectul scontat, adică fotoliul de preşedinte, a uitat complet de asta, în ciuda gravităţii extreme a afirmaţiilor pe care le făcuse. Fapta respectivă, prevăzută în Codul Penal, a fost însă dezincriminată de "draga" Monica Macovei.
Lovitura de stat? În decembrie 2004, Băsescu a format un guvern împotriva partidului care cîştigase alegerile, PSD, dar cu o majoritate bazată şi pe voturile obţinute de el prin alianţa cu PC şi UDMR. Acest guvern artificial s-a dovedit a fi începutul unei perioade de guvernare instabilă, haotică şi păguboasă, împotriva interesului public. Pe tot parcursul anilor următori, Băsescu a încercat să dărîme guvernul făcut de el şi să organizeze alegeri anticipate atunci cînd trebuia să intrăm în UE şi să gestionăm probleme complicate.
Această manie poate continua. În vreme ce Emil Boc strigă că preşedintele e în pericol, preşedintele însuşi ne anunţă de la Iaşi, unde s-a dus să facă degeaba campanie pentru PD-L, că ar putea construi guvernul de după alegerile generale viitoare tot după capul lui, şi nu după voinţa alegătorilor. Din fericire, aşa cum se vede mai peste tot în ţară, tot mai puţini sînt cei dispuşi să creadă că interesele lui Traian Băsescu au vreo legătură cu interesul naţional.
