Spectacolul micimii omenesti

Plansul lui Traian Basescu, deja penibil prin repetitie, nu mai constituie nici macar un moment politic. E un moment medical. Altceva ni s-a parut demn de atentie la conferinta de presa. Trecand rapid de la emotia lacrimoasa la rautatea exemplara, Traian Basescu l-a pus la punct pe Calin Popescu Tariceanu intr-o chestiune marunta.

Consiliul European de iarna a decis admiterea Romaniei si a Bulgariei in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007. Momentul a fost mai mult decat o formalitate. Era greu, daca nu chiar imposibil, de presupus ca decizia ar fi fost alta. Masinaria birocratica de la Bruxelles, una dintre cele mai stufoase si mai greoaie din istoria moderna a continentului, intrecuta, poate, doar de masinaria falimentara a Imperiului Austro-Ungar, lucra deja, in acest sens, de vreun an si ceva. Cu toate acestea, Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu au simtit nevoia sa-i mai arda un montaj literar-artistic sub infatisarea unei conferinte de presa la Bruxelles.

Ziarele si televiziunile din Romania au insistat pe secventa catavenciana creata si interpretata de Traian Basescu. Asa cum Catavencu din Scrisoarea pierduta nu mai poate continua invocarea "tarisoarei" lui dragi, deoarece, asa cum noteaza dramaturgul, "plansul il ineaca", Traian Basescu n-a mai putut gata fraza din Documentul Uniunii, deoarece l-a busit plansul. Plansul lui Traian Basescu, deja penibil prin repetitie, nu mai constituie nici macar un moment politic. E un moment medical. Altceva ni s-a parut demn de atentie la conferinta de presa. Trecand rapid de la emotia lacrimoasa la rautatea exemplara, semn fie al unei comedii, fie al unei instabilitati psihice, Traian Basescu l-a pus la punct pe Calin Popescu Tariceanu intr-o chestiune marunta. A facut-o cu atata brutalitate, ba chiar cu atata mojicie, am spune, ca oamenii de bun-simt si-au facut cruce.

Nici momentul ce se voia solemn, nici rangul celor doi nu ingaduiau o asemenea secventa de maidan transportata pe calea aerului din mahalaua bucuresteana la Bruxelles. Incontestabil, Traian Basescu nu-l suporta pe Calin Popescu Tariceanu. Inseamna asta ca nu trebuie sa se stapaneasca, pentru a nu face dintr-un moment solemn un moment din suburbii? Inseamna asta ca o tara intreaga trebuie sa asiste, fara nici o vina, la un nou scandal intre presedinte si premier? Ori de cate ori Traian Basescu a dat curs hachitelor sale, multi l-au mustrat, pentru ca provoaca scandaluri artificiale pentru ca pune la indoiala stabilitatea Guvernului. Secventa de la Bruxelles e periculoasa insa si dintr-un alt punct de vedere: cel al autoritatii si al prestigiului elitei conducatoare in ochii cetatenilor simpli.

La 17 ianuarie 1908, Mihail Dragomirescu ii scrie lui I.L. Caragiale, la Berlin, pentru a-l anunta ca va face un numar intreg din "Convorbiri critice" drept replica la aniversarea lui Titu Maiorescu. Mihail Dragomirescu paria pe cearta dintre I.L. Caragiale si Titu Maiorescu.

De la Berlin, I.L. Caragiale ii raspunde amicului ca nu e de acord cu initiativa sa. Printre altele, marele scriitor invoca un argument ce-ar trebui trecut cu slove de foc in ceea ce am putea numi Codul de conduita al clasei politice romanesti de azi: "Ce a fost intre tine si «Conv. Lit.» acum in urma; ce a fost mai demult intre mine si Titu - sunt mici mizerii de familie - dovezi ca si pe noi, oamenii mai ridicati de blagoslovita slova si chemati, chip si seama, a gandi in sus si catra sus, josul ne trage si ne-ngenunche (vai! cateodata prea umilitor) la stapanirea micimii omenesti". Scriitorul concede ca si marile personalitati, membrii elitei pot fi supusi "micimii omenesti". "Dar - si aici straluceste geniul lui Caragiale - aceste mici mizerii si rautati familiale, aceste momente de-njosire sufleteasca, pe cari insine trebuie cei dintai sa le deplangem, cred eu ca nu-i bine, nici frumos, sa le dezvaluim (si mai ales cu zgomot) in fata lumii profane. Stiu bine cat ii trebuie acestei lumi hrana zilnica pentru potolirea vecinicei ei lacomii de cancanuri si scandaluri. Stiu cat e de-ncantata sa afle ca si cei de sus sunt tot atat de mici ca si cei de jos. Dar asta suntem noi chemati sa-i dam ei? Spectacolul micimilor noastre? Dovezi ca putem si noi fi ca oricine, josnici?" Elita - culturala, politica, gazetareasca - nu trebuie sa se dea in stamba in fata poporului simplu. Din simplul motiv ca elita trebuie sa fie un exemplu de comportament pentru oamenii simpli. Se va fi gandit Traian Basescu la acest adevar cand si-a dat curs nervilor la Bruxelles, cand a petrecut zgomotos prin carciumi, cand a injurat jurnalisti, cand a stricat ceremonii obligatoriu solemne?