Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Coaliţia de guvernământ a discutat despre oportunitatea unui set de măsuri suplimentare pentru redresarea economiei, iar printre acestea s-ar enumera introducerea unui impozit suplimentar pentru bănci, după un model deja vehiculat la nivel european, a declarat ministrul Mediului, Laszlo Borbely. Din asta s-ar înţelege că Guvernul, deranjat că băncile nu împrumută statul la o dobândă sub preţul pieţei, le ameninţă că le va lua banii fără să plătească nimic, după „model" comunitar. Şi, din câte se ştie, pasiunea politicienilor de a le reaminti instituţiilor bancare cine sunt stăpânii nu e deloc nouă. În urmă cu un an, premierul Boc şi-a încordat „arcul" spre bănci şi le-a ameninţat cu supraimpozitarea profiturilor, celebra taxă Robin Hood: „Dacă băncile străine (...) nu vor înţelege că au fost la bine alături de români, adică au obţinut profituri extrem de importante (...), iar acum, când vremurile sunt dificile, vor povara crizei numai pe umerii românilor (...), avem posibilitatea să aplicăm mai multe măsuri (...) precum acea taxă Robin Hood".
Acum, că ne-am dumirit că această nouă luare de poziţie face parte tot din ciclul milităriei date jos din pod de Emil Boc, ar trebui precizat că e extrem de neinspirat să ameninţi instituţiile financiare când cererea internă scade cu 3% în primul trimestru în principal pe seama reducerii cu 28,9% a formării brute de capital, iar investiţiile străine directe din primele patru luni ale anului 2010 mai reprezintă doar o treime din fluxurile investiţionale intrate în perioada similară a anului 2008. Cu alte cuvinte, nu e nevoie de alte măsuri de a speria banii investitorilor, ci, din contră, aceştia trebuie convinşi să nu mai plece cu finanţările ori să vină cu altele noi.
Dar mai mult decât atât, chiar dacă nu se introduce impozitul suplimentar la care a făcut referire Laszlo Borbely, Guvernul tot şi-a bătut cuie în talpă doar făcând declaraţia de intenţie, pentru că e posibil să existe societăţi bancare care vor încerca să-şi ascundă profiturile, după principiul „cine ştie, poate chiar se apucă să ne suprataxeze".
Ca să rezumăm, clasa politică se uită probabil prin bilanţurile băncilor, ajunge să aibă iluzia că acestea sunt nişte entităţi care câştigă când ţara pierde, după care are tendinţa de a le impune reducerea dobânzilor prin decret şi de a le ameninţa cu taxe haiduceşti. Ceea ce nu înţeleg politicienii este că băncile nu se pot comporta cu banii deţinătorilor de depozite şi cu cei ai acţionarilor la fel de iresponsabil precum statul român cu banii contribuabililor.
Iar dacă politicienii rămân tot nedumeriţi şi după această precizare, ar trebui să ştie că Statele Unite, deşi au un deficit bugetar dublu faţă de al nostru, reuşesc să-l finanţeze. De ce ei se pot împrumuta la dobânzi de 0,25%, iar noi avem dificultăţi la 6,85%? Fiindcă investitorii şi cei care economisesc au încredere în Administraţia Obama. Cabinetul Boc putea şi el să risipească neîncrederea dacă ar fi venit cu un plan care să convingă companiile că-şi vor relua ciclul de afaceri. Dar, cum nu posedă spirit antreprenorial, singura măsură anticriză a fost împrumutul de la FMI. Dacă ar şti ce a semnat cu Fondul Monetar Internaţional, ar vedea că a negociat să facă rost de nişte bani, nu să revigoreze creşterea economică şi, implicit, încasarea de venituri la buget...
