x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Spionul din Liechtenstein a ciripit despre români

0
Autor: Razvan Belciuganu 12 Mar 2008 - 00:00

SCENARII ÎN CIORNĂ
Vălurelele din piscină îi bat domol lui Heinrich Kieber burtica crescută binişor din cauza mâncatului seara. Statul la serviciu, la o bancă din Liechtenstein, peste program, devenise un obicei banal şi stresul nu-i aducea nici măcar mărirea de salariu mult-visată.



SCENARII ÎN CIORNĂ
Vălurelele din piscină îi bat domol lui Heinrich Kieber burtica crescută binişor din cauza mâncatului seara. Statul la serviciu, la o bancă din Liechtenstein, peste program, devenise un obicei banal şi stresul nu-i aducea nici măcar mărirea de salariu mult-visată. Îmbuibaţii planetei dădeau din toate colţurile lumii semnale că-şi alimentează conturile şi funcţionarii, ca el, trebuia să le vorbească politicos. Parcă el nu ştia că majoritatea  îşi creaseră imperiile şi averile din afaceri cu statele  din care proveneau şi se retrăgeau strategic în câte-un paradis fiscal ca să se lăfăiască pe banii celora ce se numesc în statistici contribuabili. Dar secretul bancar este secret bancar. În piscină cel mai mult îi place să facă pluta şi să zvârle sub el, cu mâna fină în unghi de 90 de grade, o coloană de apă încălzită de soare.


Când Hans, nostimul ăla de spion neamţ de la BND, i-a spus să rupă lanţurile, să nu se mai lase călcat în picioare de băieţii deştepţi ai globului, a primit propunerea scărpinându-se sub barbă şi-apoi ştergându-şi ochelarii rotunzi şi cu multe dioptrii. Cât? Hans a negociat la sânge: patru milioane de euro. Ofiţerul de informaţii a răsuflat uşurat că Heinrich s-a mulţumit cu o pereche de acte de identitate şi că n-a fost nevoie de susţinerea unei operaţii de schimbare de sex. Hans şi echipa sa şi-au întins pânza de păianjen timp de trei ani pentru a da de urma a patru miliarde de euro, cât au estimat că este evaziunea fiscală şi cât pierde Germania.


 De pe insula exotică pe care s-a autoexilat, Heinrich Kieber pune la cale, la sugestia lui Hans, înfiinţarea unei Fundaţii a Lucrătorilor Bancari din Paradisuri Fiscale care au Acces la Date despre cei care fug de Fisc. În timp ce pluteşte în zeama fierbinte se gândeşte la dialogul cifrat de pe internet cu prietenul lui de la o bancă din Andorra, care ar fi auzit vorbindu-se despre isprăvile a doi demnitari români ce şi-au depus colacii de salvare după o achiziţie de fregate. Şi mai are prieteni şi în Monaco, şi în Luxemburg, şi în San Marino. Dar are prieteni mai ales în Elveţia. Pentru Hans, ofiţerul BND, relaţia clădită cu multă atenţie cu Heinrich a fost dovada că se poate. Se poate sparge secretul bancar, iar Fundaţia lui Kieber va extrage date fiscale şI financiare din toată lumea, fiindcă "bursele" acordate vor antrena o concurenţă acerbă.


Desigur, investiţiile merită cu vârf şI îndesat, iar consultanţa pe care Hans o acordă în aceste zile colegilor din SUA, Marea Britanie, Franţa, Italia, Suedia, Spania şi chiar în Australia, îi asigură o aureolă de întâietate. Şi se zice că aliaţii nu se spionează între ei. Vasăzică, neamţul le arată cum 900 de "invicibili" – oameni de afaceri, politicieni, funcţionari şi manageri de top cu putere şi influenţă în toate mediile ­ care au pierdut busola banilor şi vor să facă mai mulţi şi mai mulţi pentru ei, fără să împartă cu statul german, nu mai pot avea încredere în impenetrabilele sisteme bancare. Or fi având şi ei şI ele avocaţi care să urle că informaţiile au fost obţinute ilegal sau că nu s-a ţinut cont de confidenţialitatea datelor. Degeaba! Urma banilor îi va disciplina.


Viaţa în paradisul exotic e mult mai dulce decât viaţa în paradisul fiscal pentru Heinrich. În mod evident, fostul funcţionar bancar a devenit un fan al Uniunii Europene, de vreme ce-a trecut de la ţanţoşul franc elveţian la euroii oferiţI de Hans. El n-are de ce să-şi bată capul cu întrebări existenţiale de genul: "Dacă aş fi din Europa de est sau din Rusia, dau lovitura şi duc banii la o bancă din Germania, Franţa, Marea Britanie fiscul de-acasă mă mai ajunge?" Pentru puterea exemplului, pe lista lui Kieber şi a colegilor informatori numele a sute de români, unguri, polonezi, bulgari etc. va fi mană cerească pentru Hans şi prietenii lui. Emblematică pentru reglarea problemelor electorale va fi abordarea românească. Frăţia de cruce cu Liechtensteinul e veche, de pe vremea maimuţărelilor cu petrol girate de Bancorex sau a osanalelor Băncii Internaţionale a Religiilor. Şi oricum istoria se repetă, chiar dacă e vorba de Cipru sau de Elveţia. Aşa că, în fond, proprietatea Palatului Victoria  pentru zilele de apoi este arvunită.   Pe adresa de poştă electronică, lui Heinrich, i-a apărut, cifrat, confirmarea. Fundaţia lui are deja filială în România, deşi abia se gândea să o înfiinţeze. În acelaşi timp, Hans apasă butonul de la cronometru. Au trecut linia de sosire în cursa pentru CD-ul lui Kieber colegii de la SIE şi SRI.

Citeşte mai multe despre:   editorial,   hans

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de