x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Spitalul pentru oameni sănătoşi

0
Autor: Tudor Octavian 05 Ian 2010 - 00:00
Deşi împlinea 68 de ani, pe domnul Grigore nu-l durea nimic. Nici inima, nici ficatul, nici stomacul, nici celelalte. Faptul că se simţea bine îl neliniştea şi-l făcea să se simtă rău. Am ceva în mine care nu-mi place, i-a zis el doamnei Grigore. N-aş putea să spun ce. Toată lumea se vaită, iar eu n-am nimic. Simt că nu e corect.

Doctorul de familie i-a recomandat să se ducă să-şi facă nişte analize la spitalul pentru oameni perfect sănătoşi, construit în oraş de doamna Goldenberg în memoria soţului ei, Solomon Goldenberg. Bancherul Goldenberg căzuse într-o gură de canal, în timp ce admira, fiind perfect sănătos, uriaşul panou publicitar al băncii ale, montat deasupra unui bloc cu zece etaje.

Pacienţii sau clienţii - personalului nu-i era foarte clar cum aveau să se cheme cei internaţi o săptămână pentru analize - aflau la sfârşit că aveau totuşi unele probleme, dar nu grave. Cum ar fi un început de melancolie, o predispoziţie pentru vinovăţie, o prezumţie de plictiseală, un pic de prosteală, însă sub 10%, care e procentul de prosteală de la care începe adevărata ramoleală la oamenii perfect sănătoşi.

De emoţie sau poate de bucurie pentru că avea indicele de prosteală sub limita admisă, domnul Grigore citea numele cabinetelor şi orele la care fusese anunţat pentru consultaţii şi nu înţelegea de ce-l internase nevastă-sa aici şi nu la un spital ca toate spitalele.

La specialistul în Motivaţii şi Ţeluri în viaţă, domnul Grigore a aflat că e absolut sănătos, în sensul că, trăind fără nici un ţel şi neavând niciodată un motiv să se simtă realizat sau ratat, nici n-are pentru ce suferi. Veşti bune a primit şi de la medicul de Coşmaruri nocturne. Ca să ai vise rele, trebuie să ştii măcar ce-i acela un coşmar. Or, domul Grigore nu ştia, ceea ce era un semn bun. Medicul l-a întrebat de câte ori pe lună visează că ajunge în gară, dar pierde trenul, iar domnul Grigore i-a răspuns sincer că se visează uneori la cârciumă fără bere în pahar.

Care-i chestia cu trenurile? - s-a interesat el. Oamenii care se consideră realizaţi sentimental sau profesional, a zis medicul, visează din ce în ce mai des că trebuie să prindă neapărat un tren, însă din tot felul de cauze confuze ori ajung la gară, în timp ce trenul se pierde în zare, ori nu reuşesc să cumpere la timp bilet, ori li se fură geamantanul şi aleargă după hoţ.

Şi la celelalte cabinete cu nume ciudate - precum: Egoism şi zgârcenie, Invidie şi intoleranţă, Simţul răspunderii, Iertarea de păcate - indicele în chestiune a rămas constant între prosteală şi ramoleală, adică sub 10%, fapt care îi confirma ceea ce domnul Grigore simţea şi fără verdictul doctorilor, că era perfect sănătos. Era aproape la fel de egoist, de zgârcit, de invidios şi de indiferent la grijile familiei ca la 20 de ani.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de