x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sporuri pentru timpul pe care ni-l iroseşte statul

0
Autor: Tudor Octavian 28 Apr 2009 - 00:00

Într-un roman din tinereţe am făcut bu­ge­tul de timp al unei vieţi medii, dacă aş fi trăit-o aşa cum o trăiam eu pe atunci, adică la întâmplare: câţi ani consumam cu dormitul, cu lucrul, cu plimbatul, câţi ani iroseam aşteptând ceva sau lă­sân­du-mă în seama hazardului.



Apoi, timpul chel­tuit cu activităţile mărunte, unele obligatorii, altele de umplutură. Adunând tot ce trebuia socotit la inves­tiţii şi pier­deri planificate, rezulta un mare nimic la profit. Asta chiar era pe atunci viaţa mea, un continuu consum şi nici o concluzie, nici un câştig care să justifice pierderea de vreme, nimic care să-mi spună că au meritat zbaterea, foamea, visarea. Nu învinuiam pe nimeni pentru secvenţele ori hălcile de timp irosite fără nici un în­ţe­les, fără bucurii ori foloase. Ceva mai târziu însă, când am început să conştientizez cât timp îmi mânca statul comunist cu ideologia lui şi cu toate constrângerile zilnice, m-am învinovăţit mai puţin şi mi-am pus la punct o strategie de apărare a timpului, pe  care Dumnezeu mi-l dă­ru­i­se ca să-l trăiesc cu sens. Am păcălit me­reu statul comunist la timp, nu la bani.

Statul, oricât ar fi el de totalitar, e prost. Îşi apără instituţiile şi lacheii, inventează tot felul de oprelişti, dar să te oprească din gândit nu poate. Statul comunist putea fi păcălit gândind în timpul serviciului, în timpul şedinţelor de partid şi de analiză a muncii şi, în general, gândind, gândind, gândind. Gândirea e adevărata plus valoare, profitul real.
Ei bine, ce n-a reuşit statul comunist reuşeşte statul capitalist: ne nenoroceşte bugetul de timp care ne-a mai rămas.

Ne impozitează timpul prin disfuncţiile bezmetice ale statului. Democraţia e şi o fraudare masivă a timpului omului de rând. Statul ni se bagă mereu în suflet şi ne deturnează gândirea. Ne obligă să pierdem ani din viaţă corectând erorile sale, luptând cu ele, în loc să ne vedem de treburile noastre, ale omului obişnuit. Care altă avere decât viaţa nu are.

Când am aflat câte sporuri primesc ştabii din armată, pentru că freacă scaunele în minister, în cazărmi şi la parăzi bat pasul de front, am făcut o listă cu sporurile la salariu şi la pensie pe care statul român ar trebui să le plătească fiecăruia dintre noi, pentru timpul pe care ni-l iroseşte cu drumurile proaste, cu instituţiile greoaie, cu procesele lungite la infinit. Numai pentru timpul pe care statul român ni l-a ucis în procesele pentru recuperarea proprietăţilor ar trebui să primim nişte sporuri mai mari ca ale directorilor de agenţii guvernamentale. Bugetul statului ar fi altul dacă ar fi luat în seamă bugetul de timp pe care ar trebui să li-l plătească cetăţenilor purtaţi de colo colo, între tribunale, ghişee şi oficii.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   timpul,   statul

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de