x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Standarde, nu stindarde

0
Autor: Lucian Mandruta 16 Dec 2006 - 00:00
Stiti sentimentul ala cand te intorci intr-un restaurant si vezi ca felul tau de mancare favorit e mai mic decat data trecuta? Cand mai treci din nou, dupa cateva luni, si constati ca acelasi fel nu e doar mai mic, ci si lipsit de ingredientele mai scumpe? Cand treci din nou peste ceva vreme si constati ca acum chelnerul e altul, iar lumea, parca si ea, mai ciudata?

E o problema de standarde. Pastrarea lor e o meserie chiar mai delicata decat cea de bucatar. Pur si simplu iti trebuie disciplina de a ramane pana la capat fidel aceluiasi fel de a face lucrurile. Standardele n-au legatura cu pretul: chiar si un lucru ieftin si prost si le are pe ale sale. Inghetata pe care o vinde in satul meu comerciantul ambulant, din caruta, e formata in proportie covarsitoare din apa racita, cu ceva coloranti. Totusi, combinatia intre pret si surpriza de a vedea caruta pe ulita (vara, cand e caldura mai mare) face din ea un succes instantaneu. N-ar mai fi acelasi lucru daca omul ar sta la marginea drumului in fiecare zi. Si n-ar mai fi acelasi lucru daca ar costa 3 lei in loc de 1. Astea sunt standardele, si din ele picura succesul, ca din barbiile copiilor desculti care o cumpara...

Prin anii ’70, compania Ford a scos un model pe numele sau Pinto. Defectul lui era simplu: lovit din spate, lua foc in cele mai multe cazuri, din cauza plasarii rezervorului de benzina. Chiar si pentru standardele vremii, asta era prea mult, iar firma s-a luptat ani buni cu imaginea proasta pe care masina asta i-a cauzat-o multi ani de la retragerea de pe piata... In aceeasi epoca, romanii incepeau sa construiasca branduri precum Ci-Co sau Tehnoton. La inceput ingredientele erau importate, iar sucul si televizoarele, bune. Cu timpul insa, diavolul si-a scos coada din detalii si-a inceput sa-i ispiteasca pe managerii vremii, mari cunoscatori ai principiului "merge si asa". Economiile facute s-au razbunat - si ambele branduri s-au prabusit pe piata libera, dupa 1990. Prostia e a lor (ma rog, a sistemului), insa paguba e a tuturor: nici Ci-Co si nici Tehnoton n-au putut fi vandute la Coca-Cola sau Sony. Lipsa noastra de standarde ne-a saracit, in loc sa ne faca vreo economie.

Acum, ca intram in Europa, standardele vin de la Bruxelles. Iar impotriva lor (caci vor fi pana la urma deranjante) va aparea o multime de pastratori ai specificului national. Lupta se va da, ca in Franta, intre ticalosia strainilor si capacitatea noastra nationala de a ne lupta pentru mediocritatea dulce, de casa. Standardul european fara suflet se va bate cu stindardul national, cu care te mai intelegi.

Nu stiu dumneavoastra, insa eu mi-am ales deja tabara. Merg pe mana regulilor, nu a vorbelor. Nu de alta, dar am remarcat ca si infasurat in steag poti sa mori de frig...
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de