Stapanii clipei. - Supravietuitorii!

Oamenii astia nu sunt vii, sunt morti, doar ca respira...Sunt peste tot in jurul tau, perfect machiati, eleganti, oameni care "reusesc in viata" (desi n-ai sa-i vezi vreodata luptand pentru ceva cu adevarat, cu toata mintea si puterea lor, si asta pentru ca nimic nu merita de fapt...). Fiti atenti insa. Totul dureaza o clipa, nu mai mult, niciodata mai mult!

Oamenii astia nu sunt vii, sunt morti, doar ca respira...Sunt peste tot in jurul tau, perfect machiati, eleganti, oameni care "reusesc in viata" (desi n-ai sa-i vezi vreodata luptand pentru ceva cu adevarat, cu toata mintea si puterea lor, si asta pentru ca nimic nu merita de fapt...). Fiti atenti insa. Totul dureaza o clipa, nu mai mult, niciodata mai mult!

Mari maestri in arta inselatoriei, a mastilor, a minciunii. Mint pe toata lumea si nici un detector de falsuri nu ii poate dovedi vreodata. Ei sunt cei care reusesc datorita perfectiunii la care au ajuns in a falsifica adevarul sa se minta mai ales pe ei insisi. Au nume de sfinti in general, dar nu au nici un Dumnezeu, au doar minciuna, si asta tine de altceva rau, tare rau si, pentru ca aleg constienti sa nu lupte impotriva raului, aduc suferinta cu ei si sunt purtatori ai nenorocirii.

Pentru oamenii astia nu exista trecut in afara unei clipe ce le-a deturnat destinul, clipa care pana la final le va fura viata cu totul. Oamenii astia nu au prezent decat in momentul in care il traiesc, la ei o decizie tine in cel mai fericit caz opt zile, niciodata mai mult, si e motivul pentru care nu vor avea vreodata viitor. Sunt oameni care pot intelege totul, simti totul, dar care nu vor face niciodata nimic bun pentru ei, chiar daca toate fortele universului se vor decide sa ii ajute. E un moment, o clipa undeva in viata lor trecuta, cand au decis pentru ei si

S-a sfarsit tragic... Poate umbra nenorocirii aceleia sa-i bantuie si sa le anuleze seninul vietii, poate o minte bolnava care stie asta si pentru ca e maestra in stiinta manipularii ii intoarce de fiecare data acolo in trecut, in nenorocirea care a ajuns sa le fie singura "lume" in care oamenii astia fara viitor se simt in siguranta. Atat de maiastru construita in jurul lor capcana lacrimilor, incat chiar ajung sa creada cu sinceritate ca o stapanesc, si cum totul in jur e schimbare, progres, decizie, adica viata, se sperie si ingroziti de posibilitatea fericirii se retrag in durere. Fericirea nu poate fi controlata, pentru ea trebuie sa hotarasti in fiecare clipa, sa o aperi, sa ai grija, sa lupti, sa traiesti cu adevarat... o nefericire trecuta insa, da! Nefericirea e stabila ca un munte de granit. Acolo si numai acolo se simt in siguranta, in suferinta.

Priviti atent in jurul vostru si ii veti observa cu usurinta. Oamenii astia nu traiesc, sunt morti de multa vreme acolo unde e moartea mai teribila: in suflet. Nu te astepta de la ei la recunostinta, daca incerci sa-i ajuti cumva. Ar fi o mare prostie din partea ta, pentru ca nenorocirea si suferinta atat de prezente in viata lor ii fac sa creada ca merita totul, ca li se cuvine totul. De fapt, cam asa si e. Nimeni nu merita atata durere, atata tristete, mai ales ca nu sunt vinovati cu nimic. Adevarul e ca nu e vina lor, dar o minte bolnava le-a rasucit destinul de spaima propriei singuratati si le-a pus teribila vina grea ca un blestem de moarte asupra vietii.

Oamenii astia nu traiesc, doar supravietuiesc clipei, asteptand cu infrigurare sa-i salveze cineva odata, candva, lasand tot felul de semne in urma pentru a putea fi recunoscuti si salvati fara a avea curajul de a recunoaste deschis ca numai la ei insisi si in puterea lor sta rezolvarea si ca trebuie sa se salveze din spaima clipei de demult pentru a nu-si condamna propriul copil la moartea respirata de ei in fiecare secunda prin toti porii.

Oamenii astia au caracterul unui gandac de bucatarie, care intra si-ti fura din frigider bucatica inceputa, dar si forta lor de a supravietui chiar unui atac atomic, au coloana vertebrala de meduza. Nu au nimic, nu pun baza in nimeni, niciodata nu vor avea ce sa-si reproseze decat in secunda respiratiei, si asta trece instantaneu, fiind imaculati in clipa urmatoare si putand astfel sa o ia de la capat.

Nu pune baza pe ei. Te vor trada cu priviri senine in secunda urmatoare si au argumentul perfect pentru a face asta. Nu astepta nimic de la ei, pentru ca ei iti vor da nimicul, aducand dovezi ca de fapt ce-ti permit sa iei e totul, nedaruind nimic de fapt, nevrand sa stie ce-i grija. Sunt destepti tare oamenii astia. Ei stapanesc clipa si asta e greu. Niciodata nu vor lupta pentru ei insisi. Ei nu au nimic, ei nu cer niciodata nimic pentru ei nimanui. Oamenii astia fac ca Zorba sa ajunga sa fie o scuza numai buna pentru prosti. Oamenii astia iti vor ucide copilul in cele din urma condamnandu-l la o viata ca a lor daca nu se salveaza din capcana propriei morti.Ei sunt propriii lor supravietuitori.