x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Starea de Trabant

0
Autor: Tudor Octavian 31 Mar 2011 - 20:45

Înainte de a fi un motor şi o ca­ro­se­rie, maşina e o trăire care su­por­tă o definiţie personală. Proprie­ta­rul unei Dacii 1300 a născut, cu mult timp înainte de a o avea, un vi­za­vi interior cu celelalte branduri. A născut ceea ce se cheamă sta­rea de brand, fără să ştie ce-i ace­la un brand. Când televiziuni­le discută is­pră­vile unei beizadea, ca­re face un accident cu maşina sa foarte scum­pă, sentimentele care nă­­vă­lesc în mine au în vedere şi ma­şina. Am ceva cu maşina fiind­că e scumpă şi semnifică trufie. Am tendinţa să aflu caracterul omului, în maşina pe care o conduce. S-ar putea scrie tratate de psi­hologia şofatului pe clase de pre­ţuri ale maşinilor şi pe mărci.

Apa­riţia automobilului a devenit şi cauza unui vast inventar de noi trăiri. Cărţile despre psihologia pro­­prietarului de maşină, în­ce­pând cu proprietarul de Trabant şi continuând pe etajul de sus cu proprietarul de Lamborghini ori Bentely, deşi par oportune, nu se vor scrie, pentru că riscă un răspuns incontrolabil. Jigneşti o lume întreagă. Sigur că există o stare de Trabant, dar ce-ţi pasă ţie ce simte omul cu Trabant? E ca şi cum ai în­drăzni nişte opinii despre ce mă­nâncă şi ce iubeşte. Te legi de ­ma­şina omului – te legi de viaţa lui. Maşina a devenit parte din om. E im­portant ce simte un absolvent de facultate când primeşte diploma, dar nu se compară cu ce simte ace­laşi absolvent, care capătă drept premiu de la familia sa o maşină pe care o vor invidia toţi co­legii. Marca maşinii e adevărata di­plo­mă de merit.

Cei mai mulţi dintre tinerii care înnebunesc de îndată ce urcă la volanul unei maşini create tocmai pentru a stârni nebunia din om s-ar purta rezonabil la volanul unei maşini de larg consum. Ar tânji după alt brand, dar n-ar omorî pietonii şi nici n-ar intra pe contrasens pe autostradă. Ma­şi­nile care îi asigură proprietarului senzaţia că e un învingător în plan so­cial, că e deasupra celorlalţi, dau de­pendenţă şi halucinaţii întocmai drogurilor. Cunosc un ins care şi-a bătut nevasta fiindcă l-a iro­nizat pentru Mercedesul tocmai cumpărat. A luat-o personal, deşi fe­meia a glumit pe seama maşinii. Şi nu doar a pălmuit-o, ci a desfi­gu­­­rat-o. Am o anume legitimitate să comentez stările induse de ma­şi­nile în circulaţie înainte de 1990, de­oa­rece, într-un moment de lu­ciditate – care seamănă perfect cu unul de criză – am depus carnetul la Miliţie şi de atunci n-am mai condus niciodată. Dacă o Skoda de toată mâna mă preschimbase într-un toreador al şoselei, oare ce-ar fi făcut din mine un Renault? Pentru discriminare rasială mai poţi fi iertat, dar pentru o discrimi­na­re de brand niciodată.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de