Stările nostalgice ale fotbalului

Meciul Unirea Urziceni - Steaua s-a jucat în vreo două reprize şi ceva minute de prelungiri. Rezultatul de egalitate, făcut din întâmplări aproape fotbalistice, a devenit proprietate definitivă şi irevocabilă a clasamentului. Istoria meciului, în schimb, nu şi-a aflat forma definitivă. Agonizează prelung, într-o apreciabilă diversitate de păreri.

Este chinuită de interpretări, care de care mai originale. Golul lui Kapetanos, reuşit cu doar câteva momente înainte de ora închiderii, a răsucit bostanu-n vrej. Pentru stelişti, egalitatea a căpătat dimensiunile succesului. Puţinul înseamnă, desigur, ceva mai mult decât nimicul. Bărăgănenii fotbalului, pe de altă parte, s-au urzicat rău de tot. Kapetanos le-a zburat fleica din fasole tocmai când se pregăteau deja de siestă. şi o asemenea mizerie pe clanţă nu se iartă cu una, cu două.

Steaua a plecat neînvinsă de la Urziceni. Stoichiţă nu trebuie să uite însă că Ovidiu Petre şi Kapetanos nu au marcat pentru a egala cine ştie ce reuşite ale adversarului. Cele două goluri ale lui Petre şi Kapetanos au compensat, mai degrabă, erorile impardonabile pe care steliştii le-au comis în defensivă. Tănase şi Jelev au colaborat cu atacanţii Unirii într-un mare fel, pentru a-i aduce pe aceştia în poziţia de a marca. Iar Tătăruşanu n-a avut nimic împotrivă. Nu-mi permit să dau verdicte în privinţa valorii individuale a împricinaţilor. Deocamdată însă ei par rătăciţi în joc, nu au învăţat încă să joace în acelaşi film.

Unirea trăieşte parcă stări nostalgice. Compune amintiri despre Dan Petrescu. Dar memoria jocului devine şubredă şi nu prea are cine s-o împrospăteze. Mihai Stoica a rămas în continuare pe bancă. Dar fără fiţuicile Bursucului e searbăd. N-are discurs. Pentru că n-are de unde. Pentru că şi Mihai Stoica, la rându-i, se trage din alte nostalgii. De partid şi de stat.
De stat pe lângă Marius Stan. De la care a luat funcţia, dar nu şi instrucţiunile de întrebuinţare.

Mihai Stoica dirijează corul celor care îşi caută scuze în ghinionul finalului de meci. Nici unul dintre clopotarii ghinionului nu vorbeşte însă despre nenumăratele cadouri pe care şansa le-a făcut Unirii pe parcursul jocului. Pentru că o astfel de contabilitate i-ar scoate datori. MM se vaită că, în trecut, Kapetanos a marcat cu fundul în poarta Unirii.

Acum, Pepe Moreno tot cu fundul i-a dat pasa de gol lui Kapetanos. Nu-l pot consola pe managerul Unirii. Asta e faţa pe care o întoarce fotbalul intruşilor. A acelor intruşi care îşi permit să afirme că fotografia lui Cornel Dinu ar fi numai bună pentru a ilustra definiţia de dicţionar a "loser"-ului. Dinu poate fi, în anumite circumstanţe, un păgubaş şi un învins al fotbalului. Dar un păgubaş şi un învins al acelui fotbal intrat pe mâna impostorilor, a incompetenţilor şi a mitocanilor. În fotbalul autentic, statuia este a lui Cornel Dinu. Chiar dacă pe la soclul ei mai dau târcoale fel de fel de maidanezi.