x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Statul Băsescu

0
Autor: Adrian Năstase 14 Mai 2008 - 00:00
Statul Băsescu


După 1989, preşedinţii au fost mereu bănuiţi de părtinire în situaţii de o mie de ori mai nevinovate ca aceasta. Dar niciodată un şef de stat nu a luat făţis partea unui candidat la locale sau la orice alt nivel electoral, indiferent de ceea ce era în sufletul lui.



PD-L seamănă cu o societate comercială care trăieşte numai pe credit. Banii ei nu există, sunt ai Băncii Băsescu. Dacă banca merge bine, îi merge bine şi partidului. Zilele trecute, bancherul s-a decis să mai împrumute ceva. E campanie, e vremea investiţiilor politice.

În prima etapă, preşedintele s-a trezit vorbind despre "blaturi" de campanie şi toată lumea a îngheţat. Ce vrea să spună? E supărat pe ai lui? S-a certat cu Blaga? PD-L fremăta de căinţă şi cerea dreptate. Aşa că a apărut etapa a doua. Un dejun de lucru, la capătul căruia preşedintele s-a explicat. Blaturile, spune domnia sa, se referă la inşi precum Pavelescu şi Guşă. Ne-am liniştit. Preşedintele a înfierbîntat o ţară întreagă vorbind în dodii despre candidaţii care nu au, oricum, prima şansă.
În orice caz, merită să ne amintim că Pavelescu şi Guşă i-au fost lui Băsescu stîlpi de campanie electorală, pe vremea cînd cel dintîi nu era "avocatul cu cap mare", iar cel de al doilea nu se făcea vinovat de întîlniri cu Hrebenciuc. Mai merită să ne mirăm de faptul că Băsescu îi reproşează lui Oprescu abandonarea primăriei pentru postul de senator. Pentru că Băsescu a abandonat şi el primăria pentru poziţia de preşedinte. Există reguli pentru toată lumea, dar care nu se aplică şi în cazul preşedintelui?

Da. De fapt, asta e problema din ce în ce mai paradoxală a momentului.

În declaraţiile lui de duminică, Traian Băsescu a călcat în picioare statutul de preşedinte. După 1989, preşedinţii au fost mereu bănuiţi de părtinire în situaţii de o mie de ori mai nevinovate ca aceasta. Dar niciodată un şef de stat nu a luat făţis partea unui candidat la locale sau la orice alt nivel electoral, indiferent de ceea ce era în sufletul lui. O face acum un om venit la putere cu promisiunea că va face din apărarea Constituţiei temeiul mandatului său. Un om care se arată veşnic sătul de clasa politică murdară, care nu-şi respectă rostul.

Mai grav decît atît, românii s-au obişnuit cu lucrul ăsta. "E Băsescu, nu-l ştiţi? Ce ne mai mirăm?" Preşedintele României a devenit un brand al ilegalităţii nonşalante, fireşti, populare. Bea la volan, face accidente, fură telefoane, înjură birjăreşte, insulta minorităţile. Toate astea în numele europenismului, al justiţiei, al scîrbei faţă de clasa politică, grobiană şi hoaţă.

Chiar şi politicienii sau comentatorii politici s-au străduit să condamne fapta prezidenţială tot cu un surîs în colţul buzelor. "E Băsescu, nu-l ştiţi?" Ilegalitatea tinde să devină model acceptat  din resemnare. La cel mai înalt nivel din stat.

Mă uitam la toate astea şi îmi aminteam de un banc mai vechi. Pe o bancă din parc stau doi oameni spilcuiţi şi vorbesc lucruri deştepte. La un moment dat apare un ins dubios care îi dă unuia dintre ei o palmă. Celălalt tresare şi zice "Ai curaj să-i mai dai una?" Şi palma se repetă. Atunci cel nepălmuit conchide: "Hai să mergem, nu vezi că e nebun?" Cînd palmele se repetă, zi de zi, nu prea mai e clar care ar fi destinaţia Congo.
Citeşte mai multe despre:   basescu,   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de