Statul continuă să ne paraziteze

Contul curent al balanţei de plăţi externe s-a redus cu o treime în 2014, până la 696 milioane de euro. La ce concluzie ne duce citirea acestor cifre? Că în măsura în care deficitul extern este suma dintre deficitul neguvernamental şi cel guvernamental, el a fost realizat exclusiv de către stat. Cu alte cuvinte, dacă deficitul de cont curent s-a situat anul trecut la 0,47% din PIB, iar cel bugetar la 1,85%, statul este responsabil pentru întregul sold extern negativ, iar sectorul privat a înregistrat excedent sau, mai bine zis, e în subconsum. Adică, în vremea ce companiile se confruntă cu falimente pe bandă rulantă, sectorul public, cu tot cu FMI pe cap, face eforturi limitate. Fiindcă deşi statul stă cu deficitul sub limita de risc de 3% din PIB, greul l-a dus tot sectorul privat, “măcinat” cu accize şi taxe pe proprietate.

Deficitul extern poate fi interpretat ca o sumă între deficitului neguvernamental şi cel bugetar, dar şi ca o diferenţă între investiţii şi economisiri. Iar reducerea fluxurilor de capital şi majorarea economisirilor, care au dus la îngustarea deficitului, au, practic, aceeaşi cauză: mediul economic precar. Altfel spus, banii s-au strâns în bănci pentru că actualele dobânzi, chiar mici, sunt de preferat unei economii reale suprataxate, atât de ostil e mediul economic!
Mai departe, economisirile în creştere, care nu s-au materializat în fluxuri către economia reală, au finanţat bugetul statului la preţuri în scădere, pentru că în timpul în care creditul guvernamental a avansat cu 6,3%, cel neguvernamental s-a micşorat cu 3,1%. Aşadar, statul a beneficiat de împrumuturi cu care şi-a alimentat deficitul bugetar şi a “întreţinut” deficitului extern, care ar fi devenit excedent dacă ar fi stat la mâna unui sector privat lipsit de credite, erodat de taxe şi care s-a finanţat prin arierate către proprii angajaţi, cărora nu le-a plătit salariile la timp.

Se mai spune însă că deficitul extern este şi o formă reprimată de inflaţie şi se vede limpede cum în paralel cu scăderea acestuia, presiunile inflaţioniste s-au atenuat, şi asta chiar mai mult decât au previzionat analiştii.