x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Stilul catastrofic

0
Autor: Tudor Octavian 24 Noi 2010 - 18:08

Ideile mari se întâlnesc, dar mai ales cele mici. În urmă cu zece, doisprezece ani, un titlu dintr-un ziar mi s-a lipit de minte şi n-am scăpat de el multă vreme. Ştiţi doar cum e: un cuvânt ajunge să te urmărească mai rău ca un recuperator de datorii. Titlul mi-a chinuit memoria o vreme, pentru că nu ştiam ce-i trichineloza, iar el zicea că “Trichineloza a lovit România”. Anunţa, carevasăzică, o apocalipsă.

Dacă aş fi aflat că un meteorit, şi nu o banală trichineloză, a spulberat România, n-aş fi fost mai intrigat. Ceva izbise din nou biata Românie şi nu oricum, ci cu semnul exclamării la sfârşit, dar până a mă interesa eu ce-i aia trichineloză, ţara şi-a revenit. Şi şi-a revenit atât de bine, încât pe oricine întrebam, primeam acelaşi răspuns: O fi lovit, mamă, da’ nu p-acilea, pi la noi, ci în alt judeţ!

Deunăzi, acelaşi titlu l-am citit peste umărul unui călător într-un autobuz. De data asta, mintea mea şi-a văzut de treburile ei şi nu s-a mai cramponat de cuvânt. Trichineloza poate să lovească un om, o nuntă, o şatră, o cantină, nu însă şi o ţară. Repetiţia titlului în publicaţii diferite şi sub semnături diferite mi-a confirmat un lucru, aflat destul de târziu, şi anume că deştepţii cu deştepţii se adună, dar că nici proştii nu stau degeaba. Nerozia e greu de definit, întrucât are înfăţişări dintre cele mai neaşteptate. Ea poate să semene atât de mult cu deşteptăciunea, încât oamenii nici nu mai au nevoie de deştepţi.

Dovadă cât popor citeşte  articolele de genul “Trichineloza loveşte România” şi nu se mai satură recitindu-le şi în alte şi alte publicaţii, sub alte şi alte semnături. Sunt articole turnate în stilul catastrofic, metaforic şi alarmist, dacă un astfel de ghiveci merită să se cheme stil. Autorii, care nici ei  nu-s foarte destupaţi la “cutia ucraineană”, pleacă de la ideea, care nici ea nu-i tocmai greşită, că marele public al presei înghite orice. Totul e ca titlurile din ziarul ori revista preferată să fie bombastice şi buimăcitoare. Să-l lovească pe cititor drept în mijlocul capului, acolo unde creierul e rar şi nu doare. Doar bubuie şi-l face să i se încreţească pielea pe frunte de grijă. Fiindcă aşa le place lor, maselor largi de cititori, să sufere din ce nu au şi n-or să aibă niciodată: o trichinelozare globală.

Pentru gazetarul tânăr, obligaţia de a scrie mereu sub imperativul scandalului, al senzaţionalului înseamnă deprofesionalizare. De fapt înseamnă prostire, fără cale de întoarcere. Pentru cititorul cu o instrucţie modestă, gazetăria de scandal şi catastrofică e oprimantă. Nimic mai abject, decât să profiţi de buna-credinţă a mulţimilor. E ca şi cum ţi-ai bate joc de nişte infirmităţi în educaţie. Nu pot fi măsurate, dar tot infirmităţi sunt.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de