Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Definiţia este: 1) O operaţie logică prin care se determină conţinutul unui concept sau al unei semnificaţii, enumerănd particularităţile lor de bază. 2) O frază prin care se exprimă rezultatul unei asemenea operaţii. Prin definiţie = prin insăşi esenţa lucrurilor." Asta intr-un dicţionar la indemăna oricui. Surpriză, avem de-a face cu un concept descris prin absenţa unor elemente.
"Definiţia este: 1) O operaţie logică prin care se determină conţinutul unui concept sau al unei semnificaţii, enumerănd particularităţile lor de bază. 2) O frază prin care se exprimă rezultatul unei asemenea operaţii. Prin definiţie = prin insăşi esenţa lucrurilor." Asta intr-un dicţionar la indemăna oricui. Surpriză, avem de-a face cu un concept descris prin absenţa unor elemente.
Curat inseamnă lipsit de murdărie, praf, pete, mirosuri neplăcute. In cazul unui geam sau parbriz inseamnă şi transparent, in biologie - lipsit de germeni patogeni (bacterii, viruşi), in electronică - ferit de contaminanţi şi produs in camere "curate".
Pentru amatorii de detalii, un alt dicţionar oferă nu mai puţin de 49 de exemple ale folosirii cuvăntului "curat", legate de moralitate, inocenţă, indemănare, golirea unui recipient, lipsa de bani, spirit sportiv, tehnici de bucătărie, calitate filatelică şi mai cu seamă in acord cu legile unei religii, obiect care nu este tabu.
O istorie a curăţeniei, semnată de Virginia Smith, specialistă in igienă, dar şi in boli tropicale, susţine că există in abisurile psihologiei umane un dezgust insoţit de teamă in faţa murdăriei, de "jeg lipicios". Asta ar explica faptul că oamenii din Neolitic (pe care ne incăpăţănăm să-i numim primitivi) construiau latrine şi rampe de gunoi. Rudele noastre apropiate, maimuţele antropoide, işi petrec aproape o cincime din timp cu propria curăţenie sau cu cea a celor apropiaţi.
De ce? Curăţenia pare să aibă o funcţie socială, legată de apropiere, unire şi reproducere, un aspect pragmatic, ne fereşte de infecţii şi unul moral, multe religii pun mare preţ pe ritualuri legate de spălare şi pe conceptul de puritate, incepănd cu cea fizică. Poveştile cu Evul Mediu rău mirositor nu au nici o bază in realitate, existau şi pe atunci băi publice.
Igiena personală poate influenţa şi arta, primul portret in care apare un surăs cu dinţi albi şi strălucitori este opera pictoriţei Elisabeth Vigee-Lebrun şi datează doar din 1787. Pănă atunci, ingrijirea dinţilor lasă mult de dorit.
Revoluţia franceză aduce curăţenia personală in codul de legi şi o transformă atăt in datorie a cetăţeanului sănătos, căt şi in obligaţie a statului atotputernic.
Secolul al XIX-lea este martorul victoriei teoriei agenţilor patogeni drept cauză a bolilor. Unul dintre efecte este succesul teoreticienilor curăţeniei ca indatorire morală. "Săpunul vă poate salva viaţa!", susţin ei. Sensibil la opinia publică, politicianul Gladstone desfiinţează in 1852 impozitul pe săpun, pănă atunci o mare piedică pe drumul curăţeniei. Pasteur ii cerea brutarului să-i impacheteze păinea. Pe atunci dispare şi "definiţia" epidermei ca fiind stratul foarte subţire care desparte dermul de jeg...
In ziua de azi se cheltuiesc in fiecare an sute de miliarde de dolari pe produse legate de curăţenia individuală. Narcisism? Poate. Mai degrabă satisfacerea unei nevoi adănc inrădăcinate de bunăstare fizică şi mintală.
Ceva mai de curănd, specialiştii au observat că tot ceea ce este "murdar" poate juca un rol important in buna funcţionare a sistemelor imunologice. In 1989, igienistul britanic David Stratham observa că in familiile cu mulţi copii unde fraţii şi surorile mai mari aduc in casă microbi şi viruşi, care stimulează reacţiile imunitare, cazurile de astm la fraţii mai mici sunt cu mult mai rare. La fel bolile sistemului digestiv, dermatitele şi chiar unele leucemii infantile. El sugerează să evităm curăţenia excesivă, a noastră, a animalelor de casă, hainelor, măncării, veselei şi tacămurilor sau jucăriilor.
"Am văzut cu ochii mei copii care ling podelele in policlinici, mănăncă inghetaţă aruncată pe trotuar de un frate mai mare sau culeg ce cade din sandvişul unui alt copil", afirmă Stratham, "fără să li se intămple nimic rău". Aşa o fi.
Surprinzător sau nu, cei care au privit cu mult scepticism regulile de igienă au fost tocmai medicii. Mulţi dintre ei le dispreţuiau şi nu se spălau pe măini nici măcar atunci cănd asistau o naştere - febra puerperală a dispărut doar atunci cănd Semmelweiss şi-a impus punctul de vedere la o maternitate din Viena.
Pe vremea unui stagiu la clinica de boli contagioase din Clujul indepărtatei mele studenţii, pe Strada Fericirii, nu departe de colţul cu Strada Aventuroasă, mi-am intrebat un coleg de ce nu se spală pe măini inainte de a fuma. Mi-a răspuns cu un surăs dispreţuitor: "Sunt prieten cu Pasteur, colega!".
Merge şi ca epitaf...
