Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Explorând cele două scandaluri, mai precis identitatea dintre poziţiile
prezidenţiale şi poziţiile PD-L, liberalii au încercat să aducă bătălia
cu Traian Băsescu de pe teritoriul Preşedinţie – Guvern pe teritoriul
Lider PDL – PNL.
Scriam într-un număr anterior al ziarului că Scandalul Dosarelor a fost creat şi întreţinut de Teodor Meleşcanu sub semnul strategiei electorale a PNL. Urmând Scandalului Norica Nicolai, cel al Dosarelor l-a obligat pe Traian Băsescu să se dezvăluie, mult mai accentuat ca niciodată, drept liderul PD-L în bătălia electorală a lui 2008. Astfel, liberalii au ţinut să marcheze două lucruri:
1) În 2008, Traian Băsescu nu va mai fi preşedintele României, ci liderul unui partid angajat în confruntarea electorală.
2) Principalul adversar al PNL în campanie va fi PD-L condus de Traian Băsescu.
Cele două săptămâni de scandaluri înscrise sub semnul campaniei electorale au scos în evidenţă şi alte note ale strategiei electorale a PNL. Duminică, 20 ianuarie 2008, Declaraţia de presă a PNL în chestiunea Dosarelor a fost citită de Adrian Iorgulescu. Domnia sa e însă ministru al Culturii. Între ministrul Culturii şi afacerea Dosarelor primite de la Preşedinţie nu e nici o legătură. De ce i s-a dat domniei sale misiunea de a citi în public reacţia PNL la discursul acuzator al lui Traian Băsescu la întoarcerea în ţară? Din două motive:
1) Pentru a sublinia că e vorba de un conflict între Traian Băsescu şi PNL.
2) Pentru a înscrie în bătălia cu Traian Băsescu cât mai mulţi lideri PNL.
Sunt două motive ce ne deconspiră alte note ale strategiei electorale a PNL în acest an. Din 2005, când a intrat în conflict cu premierul Călin Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu a dat atacurilor sale la adresa Guvernului semnificaţia unei poziţii constituţionale. Interpretând în folos propriu legea fundamentală, Traian Băsescu a declarat că e de datoria sa să tragă guvernul de urechi din perspectiva Poporului. Explorând cele două scandaluri, mai precis identitatea dintre poziţiile prezidenţiale şi poziţiile PD-L, liberalii au încercat să aducă bătălia cu Traian Băsescu de pe teritoriul Preşedinţie ş Guvern pe teritoriul lider PDL – PNL. Aşa se pot explica nu numai accentul deosebit pus pe faptul că Norica Nicolai e candidatul PNL şi nu al premierului, cât şi antrenarea într-o dispută cu preşedintele şi a altor lideri liberali decât cei tradiţional luptători cu Traian Băsescu: Teodor Meleşcanu, Adrian Iorgulescu. Se pare că Traian Băsescu s-a prins de acest şiretlic şi, în discursul de la Otopeni, a ţinut să precizeze că unii vor spune că atacă din nou un partid, PNL. Până la a intra în vizorul lui Traian Băsescu, Tudor Chiuariu era în plan mediatic un ilustru necunoscut. Confruntarea cu Traian Băsescu i-a adus rapid vizibilitatea care-i lipsea. Ceva asemănător s-a petrecut şi cu Teodor Meleşcanu. Când preşedintele i-a semnat fără a crâcni decretul de numire ca interimar, mulţi au bănuit că era un om ideal pentru Traian Băsescu prin prudenţa sa mai mult decât diplomatică. Scandalul Dosarelor l-a propulsat în spaţiul mediatic drept un luptător evident. Prin aruncarea în joc a cât mai mulţi lideri PNL, se poate desluşi o strategie de scoatere în prim plan, după modelul Tudor Chiuariu, a cât mai multor lideri liberali prin asmuţirea lui Traian Băsescu asupra lor.
Preşedintele a anunţat că refuză numirea Noricăi Nicolai la 8 ianuarie 2008. Ne-am fi aşteptat ca premierul să sesizeze imediat Curtea Constituţională. A făcut-o abia joi, 24 ianuarie 2008. La mai mult de două săptămâni de la anunţul prezidenţial. Tărăgănării i s-au dat fel de fel de explicaţii, cele mai multe ivite din nevoia unor jurnalişti de a-l servi pe Traian Băsescu. S-a spus, de exemplu, că premierul s-a temut să sesizeze Curtea Constituţională, sperând într-o revenire a lui Traian Băsescu la gânduri mai bune. A-i împrumuta lui Călin Popescu Tăriceanu speranţa într-o revenire a lui Traian Băsescu înseamnă a-l crede pe politicianul Călin Popescu Tăriceanu lovit de naivităţile unei poetese debutante. În realitate, Călin Popescu Tăriceanu a tărăgănat dinadins sesizarea Curţii Constituţionale. Dacă ne gândim că, în clipa când Scandalul Norica Nicolai îşi pierdea noutatea, s-a ivit ca din senin, creat de liberali, Scandalul Dosarelor, putem presupune că-i vorba de un fapt de strategie electorală.
Prelungirea celor două scandaluri, dar mai ales aţâţarea aproape zilnică a vâlvătăilor acestora ascund un scop electoral precis: unul vizând bătălia cu Traian Băsescu. Astfel, liberalii au încercat să evidenţieze că:
1) Traian Băsescu e un izvorâtor de permanente scandaluri.
2) Traian Băsescu încalcă legile şi Constituţia în cazul avizului dat pentru urmărirea penală a foştilor şi actualilor demnitari.
3) Traian Băsescu e un personaj vulgar, care nu se dă în lături de la violenţe verbale, incompatibile cu funcţia de preşedinte.
Acestea par a fi, cel puţin aşa cum s-ar schiţa din prima lună de campanie electorală, strategia PNL. Despre eficienţa ei nu se va putea vorbi decât după anunţarea rezultatelor înregistrate la locale şi parlamentare.
1) În 2008, Traian Băsescu nu va mai fi preşedintele României, ci liderul unui partid angajat în confruntarea electorală.
2) Principalul adversar al PNL în campanie va fi PD-L condus de Traian Băsescu.
Cele două săptămâni de scandaluri înscrise sub semnul campaniei electorale au scos în evidenţă şi alte note ale strategiei electorale a PNL. Duminică, 20 ianuarie 2008, Declaraţia de presă a PNL în chestiunea Dosarelor a fost citită de Adrian Iorgulescu. Domnia sa e însă ministru al Culturii. Între ministrul Culturii şi afacerea Dosarelor primite de la Preşedinţie nu e nici o legătură. De ce i s-a dat domniei sale misiunea de a citi în public reacţia PNL la discursul acuzator al lui Traian Băsescu la întoarcerea în ţară? Din două motive:
1) Pentru a sublinia că e vorba de un conflict între Traian Băsescu şi PNL.
2) Pentru a înscrie în bătălia cu Traian Băsescu cât mai mulţi lideri PNL.
Sunt două motive ce ne deconspiră alte note ale strategiei electorale a PNL în acest an. Din 2005, când a intrat în conflict cu premierul Călin Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu a dat atacurilor sale la adresa Guvernului semnificaţia unei poziţii constituţionale. Interpretând în folos propriu legea fundamentală, Traian Băsescu a declarat că e de datoria sa să tragă guvernul de urechi din perspectiva Poporului. Explorând cele două scandaluri, mai precis identitatea dintre poziţiile prezidenţiale şi poziţiile PD-L, liberalii au încercat să aducă bătălia cu Traian Băsescu de pe teritoriul Preşedinţie ş Guvern pe teritoriul lider PDL – PNL. Aşa se pot explica nu numai accentul deosebit pus pe faptul că Norica Nicolai e candidatul PNL şi nu al premierului, cât şi antrenarea într-o dispută cu preşedintele şi a altor lideri liberali decât cei tradiţional luptători cu Traian Băsescu: Teodor Meleşcanu, Adrian Iorgulescu. Se pare că Traian Băsescu s-a prins de acest şiretlic şi, în discursul de la Otopeni, a ţinut să precizeze că unii vor spune că atacă din nou un partid, PNL. Până la a intra în vizorul lui Traian Băsescu, Tudor Chiuariu era în plan mediatic un ilustru necunoscut. Confruntarea cu Traian Băsescu i-a adus rapid vizibilitatea care-i lipsea. Ceva asemănător s-a petrecut şi cu Teodor Meleşcanu. Când preşedintele i-a semnat fără a crâcni decretul de numire ca interimar, mulţi au bănuit că era un om ideal pentru Traian Băsescu prin prudenţa sa mai mult decât diplomatică. Scandalul Dosarelor l-a propulsat în spaţiul mediatic drept un luptător evident. Prin aruncarea în joc a cât mai mulţi lideri PNL, se poate desluşi o strategie de scoatere în prim plan, după modelul Tudor Chiuariu, a cât mai multor lideri liberali prin asmuţirea lui Traian Băsescu asupra lor.
Preşedintele a anunţat că refuză numirea Noricăi Nicolai la 8 ianuarie 2008. Ne-am fi aşteptat ca premierul să sesizeze imediat Curtea Constituţională. A făcut-o abia joi, 24 ianuarie 2008. La mai mult de două săptămâni de la anunţul prezidenţial. Tărăgănării i s-au dat fel de fel de explicaţii, cele mai multe ivite din nevoia unor jurnalişti de a-l servi pe Traian Băsescu. S-a spus, de exemplu, că premierul s-a temut să sesizeze Curtea Constituţională, sperând într-o revenire a lui Traian Băsescu la gânduri mai bune. A-i împrumuta lui Călin Popescu Tăriceanu speranţa într-o revenire a lui Traian Băsescu înseamnă a-l crede pe politicianul Călin Popescu Tăriceanu lovit de naivităţile unei poetese debutante. În realitate, Călin Popescu Tăriceanu a tărăgănat dinadins sesizarea Curţii Constituţionale. Dacă ne gândim că, în clipa când Scandalul Norica Nicolai îşi pierdea noutatea, s-a ivit ca din senin, creat de liberali, Scandalul Dosarelor, putem presupune că-i vorba de un fapt de strategie electorală.
Prelungirea celor două scandaluri, dar mai ales aţâţarea aproape zilnică a vâlvătăilor acestora ascund un scop electoral precis: unul vizând bătălia cu Traian Băsescu. Astfel, liberalii au încercat să evidenţieze că:
1) Traian Băsescu e un izvorâtor de permanente scandaluri.
2) Traian Băsescu încalcă legile şi Constituţia în cazul avizului dat pentru urmărirea penală a foştilor şi actualilor demnitari.
3) Traian Băsescu e un personaj vulgar, care nu se dă în lături de la violenţe verbale, incompatibile cu funcţia de preşedinte.
Acestea par a fi, cel puţin aşa cum s-ar schiţa din prima lună de campanie electorală, strategia PNL. Despre eficienţa ei nu se va putea vorbi decât după anunţarea rezultatelor înregistrate la locale şi parlamentare.
